În informația cuantică și în calculul cuantic, o monotonie a inseparabilității sau măsură a inseparabilității este o funcție care cuantifică cantitatea de inseparabilitate prezentă într-o stare cuantică. Orice monotonă monotonie a inseparabilității este o funcție nenegativă a cărei valoare nu crește în cadrul operațiilor locale și al comunicării clasice.
Fie S(HA ⊗ HB) spațiul tuturor stărilor, adică operatori semidefiniți pozitivi hermitieni cu urmă unu, peste spațiul Hilbert bipartit HA ⊗ HB. O măsură a inseparabilității este o funcție μ: S(HA ⊗ HB) → R≥0 astfel încât:
- μ(ρ) = 0 dacă ρ este separabil;
- Scădere monotonă sub LOCC, adică pentru operatorul Kraus Ei ⊗ Fi corespunzător lui LOCC ELOCC, fie pi = Tr[(Ei ⊗ Fi)ρ( Ei ⊗ Fi)†] și ρi = (Ei ⊗ Fi)ρ(Ei ⊗ Fi)ρ(Ei ⊗ Fi)†/ Tr[(Ei ⊗ Fi)ρ( Ei ⊗ Fi)†] pentru o stare dată ρ, atunci (i) μ nu crește sub media pentru toate rezultatele, μ(ρ) ≥ ∑ipiμ(ρi) și (ii) μ nu crește dacă toate rezultatele sunt eliminate, μ(ρ) ≥ ∑iμ(piρi).
Unii autori adaugă și condiția ca μ(ϱ) = 1 peste starea maximal inseparată ϱ. Dacă funcția nenegativă îndeplinește doar condiția 2 din cele de mai sus, atunci se numește monotonia inseparabilității.
Există diverse monotonii ale inseparabilității pentru sistemele bipartite, precum și pentru sistemele multipartite. Monotoniile comune ale inseparabilității sunt entropia inseparabilității, concurența, negativitatea, inseparabilitatea strivită, inseparabilitatea formației și încâlceala.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.



Lasă un răspuns