Spital (1836-1839)
Începând cu anul 1833 a apărut oraşul modem Turnu Severin, ca oraţ de negoţ dezvoltat după un plan elaborat de inginerul Xavier Villacrose (1835), orientat cu faţa la Dunăre, de forma rectangulară, cu străzi ce se întretaie în unghi drept, uşurând astfel circulaţia.
Din loc în loc apar „piaţete” care dau farmec oraşului.
Piaţetă
Construcţia orasului a fost greoaie, de aceea administraţia centrală a luat măsura vânzării plaţurilor şi către străini. Aşa s-au stabilit aici germani şi austrieci, sărbi, evrei, greci şi aromâni, armeni, turci, bulgari, italieni şi francezi. Abia dupa 1841 oraşul cunoaşte un ritm oarecum accelerat de dezvoltare şi în 1860 se solicită înfiinţarea de bariere la principalele drumuri: bariera Craiovei, Vârciorovei (spre Orşova), Agenţiei (spre port) şi bariera târgului (spre nord). Atunci s-a hotarat şi mutarea târgului săptămânal în estul oraşului (spre Cerneţi).
Legatura oraşului cu lumea – românească şi europeană – s-a asigurat prin şoseaua Craiova, Orşova (1851), instalarea primului telegraf, a primului birou poştal (1862) şi construcţia căii ferate Bucuresti – Vârciorova (1876).
Palarul Municipal (vechea Primărie)
Edilii oraşului s-au preocupat de introducerea iluminatului, de canalizare, de pavatul străzilor şi pieţelor cu piatră de râu. În anul 1863 s-au aprobat bani pentru construirea localului municipalităţii şi comenzii de foc. În 1888 sediul Primăriei este modemizat, clădindu-se etajul şi făcându-se reparaţii capitate. Atunci a primit numele de „Palatui Municipal”.
,,Turnu Severin … se arată-n asfinţitui soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n ţărmul românesc şi împinge oraşu! pe o înălţime acoperită cu arbori, din desişul cărora ies la iveală tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvălite cu olane roşii… Oraş apusean, cu clădiri frumoase, cu şcoli măreţe, cu uliţe largi şi drepte…” (Alexandru Vlahuţă, ,,România pitorească”)
Lasă un răspuns