Unul din efectele economice cele mai importante ale actualei pandemii de COVID-19, este conștientizarea importanței lanțurilor de aprovizionare, pentru toate produsele care ajung în final la consumatori. Aprovizionarea atât a componentelor necesare fabricării unui produs, cât și a produselor finite către utilizatorii finali.
Pe piața cărților, după includerea în plan a apariției unei cărți, aceasta este editată, editura comandă un anumit număr de exemplare tipografiei, care, după tipărire, ajung în depozitele editurii. Editura transmite apoi cărțile către librării, biblioteci și intermediari en gros. Acesta este sistemul care s-a practicat ani de zile. Exemplarele nevândute ale cărților se întorc de obicei în depozitele editurii și a comercianților de cărți.
În timp, s-au dezvoltat multe sisteme adiacente prin care editurile și comercianții primesc comenzi rapide direct de la cititori.
Tipărirea cărților este una din cele mai costisitoare activități din viața unei edituri. Pentru a minimiza cantitatea de cărți nevândute, se face o evaluare a cantității de exemplare tipărite, pe baza solicitărilor în regim de precomenzi (comenzi înainte de tipărirea cărții). Astfel, se poate optimiza numărul de exemplare comandate la editură, un echilibru între un număr de exemplare cât mai mare pentru a scade costurile de tipărire, și numărul de exemplare cât mai mic pentru a rămâne cu cât mai puține cărți nevândute în care este blocat parte din capitalul editurii. Un management al riscului bazat în parte pe știință, și în parte pe intuiție.
Cu mult timp în urmă, peste 20 de ani, Ingram Book Company a avut o idee ingenioasă: tipărirea la cerere. Folosind tehnologii moderne de tipărire, chiar editura putea să tipărească un anumit număr de exemplare , de la un singur exemplar la capacitatea maximă a instalațiilor, în funcție de fiecare comandă primită.
Unele contracte încheiate între editură și autor sau cel care deține drepturile de autor, permit o exclusivitate a editurii asupra cărții atâta timp cât editura poate onora comenzile. În cazul unor cărți cu vânzare prea lentă, editurile risca să rămână cu un stoc mare de cărți nevândute, astfel încât unele dintre ele renunța la această exclusivitate.
Sistemul de tipărire la cerere, datorită costurilor de tipărire mult mai mari pentru câteva cărți decât în cazul a mii de exemplare, a fost folosit inițial doar pentru cărțile cele mai mari și cele mai comerciale. Ulterior, îmbunătățirea tehnologică din care a rezultat scăderea costurilor de tipărire a permis folosirea acestui sistem pentru oricare altă carte. Dar până în prezent au fost puține edituri care și-au permis un astfel de sistem de tipărire la cerere.
Actuala criză a schimbat dramatic lanțul de aprovizionare pe piața cărților. Creșterea numărului de solicitări de cărți, a determinat unele edituri care deja foloseau sistemul de ”tipărire la cerere” să apeleze suplimentar la un alt model de tipărire, ”în caz că”, în funcție de interesul brusc pentru anumite cărți. Există pe piață numeroase exemple în acest sens, iar creșterea bruscă a vânzărilor în sistem de tipărire la cerere, pentru toate editurile, confirmă acest trend.
Pandemia COVID-19, făcând să crească exponențial cererea de carte, a pus editorii în fața unor probleme care trebuie rezolvate urgent, datorită deteriorării lanțului clasic de aprovizionare. S-a ajuns la concluzia că, în actualele condiții, tipărirea la cerere și cartea în format digital sunt mult mai avantajoase. Formatele digitale ale cărților, în special PDF, EPUB, și formatele pentru Kindle de la Amazon, după o scădere ca procentaj în anii trecuți, revine în forță în această perioadă.
Editurile sunt puse astfel în fața unei alternative fără precedent de la inventarea tiparului: se reinventează, apelând la tehnologia modernă pentru tipărire la cerere și la cărțile electronice, sau ”se topesc” în următorii ani.
Lasă un răspuns