(Inegalitatea distribuției veniturilor, 2014 (raportul dintre chintila superioară și cea inferioară) – Sursa: Eurostat )
Cei 10 ani de criză financiară au demonstrat eșecul conceptului de neoliberalism, prin care se favorizează vîrfurile societății și se impune austeritate bazei piramidei sociale. 66% din totalul veniturilor naționale în țările dezvoltate mergeu către 90% din populație, în perioada 1950 – 1980. În 2007, în ajunul crizei financiare, doar 50% din venitul național ajungea la 90% din populație.
În SUA, conform lui The Guardian, între 1961 – 1969, 90% din populație luau 67% din venituri. În perioada prezidenției lui Reagan acest procentaj a scăzut la 20%, pentru ca între 2001 – 2007 cei 90% din populație dețineau doar 2 cenți din fiecare dolar din venitul național.
„În perioada 2000-2014 în Uniunea Europeană s-a înregistrat o uşoară creştere a inegalităţii, de la un coeficient de 4,5 la 5,2, în timp ce în România s-a întâmplat ceva dezastruos: inegalitatea a crescut de la 4,5 – nivel cu care se înscria în media europeană în anul 2000 – la 7,2 în 2014, ceea ce arată că ecartul dintre România şi Uniunea Europeană a crescut foarte mult. Evoluţia coeficientului de inegalitate arată că, indiferent de culoarea politică, guvernele postdecembriste au luat măsuri care au «îmbuibat» cei 20% din categoria celor mai bogaţi 20% dintre salariaţi“, a explicat profesorul doctor Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului de Macromodelare Economică al Academiei Române.
Neoliberalismul a făcut o mulțime de promisiuni, dar nu a reușit în niciuna din acestea. James Montier și Philip Pilkington, de la firma de investiții globale OMG, spun că sistemul care a apărut în anii 1970 a fost caracterizat de patru politici economice semnificative: abandonarea sistemului de locuri de muncă pe termen nemlimitat și înlocuirea acestuia cu un sistem pe bază de țintire a inflației; o creștere a globalizării mobilității forței de muncă, capitalului și comerțului; un accent pe maximizarea acționarilor, mai degrabă decât reinvestire și de creștere; și promovarea piețelor forței de muncă flexibile și dezmembrarea sindicatelor și organizațiilor lucrătorilor.
Pe fondul acestor eșecuri economice, câștigă tot mai mult teren populismul, extremismul și protecționismul. S-a văzut în ultimele alegeri din toată lumea, și așa se explică și preferința alegătorilor de a vota împotriva ”sistemului”. Doar că majoritatea analizelor arată că nemulțumirile populației sunt abia la început. Mai ales că se prognozează în curând o nouă criză economică și politică la nivel global.
Lasă un răspuns