Recenzie: Romanul „ Fantomele din Tarragona”

Am cunoscut, anii trecuţi, o mică parte din lumea Peninsulei Iberice, plină de farmec şi mister, cu un specific seducător, atractiv şi interesant până la abandonarea propriei realităţi. O lume ce te ispiteşte să-ţi trăieşti viaţa la intensitate maximă, cu sentimente pure şi copleşitoare, clocotitoare. Am regăsit această lume minunată într-o carte ce nu poate fi decât minunată, la fel ca lumea pe care o descrie. Vorbesc despre „Fantomele din Tarragona”, scrisă de Michael Riche-Villmont. O carte ce ne trimite în peninsula iberică, învăluindu-ne cu o urmă fină de parfum romantic, spaniol. Şi de nostalgie după vremurile cavalerismului catalan, vremuri când, după drame şi suferinţe, binele învingea întotdeauna, atât în dragoste, cât şi în viaţa socială. Aducând o rază de optimism din acele vremuri, cartea, prin subiectul şi acţiunile descrise, ce se desfăşoară alternativ, în zilele cavalerismului medieval şi în zilele noastre, te ajută să înţelegi că viaţa este compusă atât din multe momente dramatice, cât şi din clipe de bucurie. Important este să le trăieşti, pe fiecare, cu intensitatea care să te facă fericit, trecând peste nefericire ajutat tocmai de speranţa şi optimismul pe care le găseşti printre rândurile cărţii.
Deşi descrie întâmplări şi evenimente istorice, „Fantomele din Tarragona” este o carte a zilelor noastre prin stil, subiect şi, mai ales, prin abordarea dezvoltării psihosociale a unui copil, aflat între două tipuri de culturi socio-religioase.
Eroina, copilul Melissa, îşi pierde lumea creştină, catalană în care trăia, şi trece prin drama unor schimbări radicale, determinate de adaptare la viaţa de copil musulman. Ruptă de familie, de părinţi, este educată în spiritul tradiţiilor şi religiei musulmane. Cum reuşeşte acest copil să-şi păstreze sufletul curat, limba şi credinţa catalană? Neştiind dacă părinţii ei mai trăiesc, dacă va mai fi salvată vreodată, se bazează doar pe instinct şi speranţă pentru a rezista. Şi-a creat două lumi, paralele, cea a copilăriei, dinaintea răpirii şi alta, ulterioară răpirii. Trece, cu gândul şi sufletul, aproape prin dedublare, dintr-o lume în alta, prin stările alternative de pesimism dramatic şi optimism, trăindu-le pe fiecare cu intensităţi diferite, care o ajută să se adapteze şi să supravieţuiască. Momentele dramatice prin care trece Melissa nu sunt doar cele psihice, ci şi cele reale, fizice, care nu o lasă să se desprindă de lumea în care este nevoită să trăiască.
Aş putea spune că romanul este o telenovelă, sau o posibilă telenovelă, dar subiectul şi descrierea lui depăşesc cu mult nivelul siropos, reuşind să te facă se meditezi asupra valorilor care, prin existenţa sau absenţa lor îţi fac viaţa interesantă sau anostă, activă sau statică, pierdută într-o permanentă aşteptare. Din nou, suţin că este o carte de actualitate, binevenită.
Titlul romanului pare derutant atunci când începi să răsfoieşti primele pagini ale cărţii. Te gândeşti la o carte despre fantome, apariţii eterice, reîncarnări, etc…Nici vorbă. După ce începi să citeşti, vezi că este o carte vie, alertă, despre personaje din vremurile de mult apuse ale cavalerismului medieval dar, curios şi din lumea noastră. Iar când termini de citit, laşi cartea lângă tine şi rămâi pe gânduri. Ai la ce să meditezi. La viaţă, viaţa aşa cum a trăit-o Melissa, eroina principală, cu nouă sute de ani în urmă. Dar actuală prin cel puţin câteva aspecte: îndemnurile, învăţămintele, dacă nu, sfaturile pe care eroina ni le trimite, prin timp. Să ai un scop în viaţă, care să te ajute să treci peste necazuri, drame şi neâmpliniri, să te ţină pe linia de plutire, cum se spune. Apoi, să ştii ce este răbdarea şi perseverenţa în realizarea scopului pe care ţi l-ai ales sau impus. Şi, nu în ultimul rând, ar fi cel al încrederii în tine şi în realizarea scopului tău.
Autorul Michael Riche-Villmont ne-a obişnuit cu subiectele pe care le abordează în cărţile sale. Fapte şi evenimente medievale reale, învăluite, totuşi, în mister, ne sunt descrise prin gândirea şi acţiunea unor personaje ale cărţii, eroi din zilele noastre. Astfel, urmările de astăzi ale faptelor şi evenimentelor istorice, sunt descrise în mod natural şi logic, ca şi cum cititorul ar participa direct atât la acele evenimente, cât şi la acţiunile poliţiste din prezent. Cititorul face o călătorie prin timp şi spaţiu nu numai cu gândul, ci şi emoţional, retrăind vechile drame, misterele ce încă le înconjoară. Le retrăieşte şi încearcă să afle secretele bine ascunse în timp, iar cu răbdare, le descoperă el însuşi, uneori pe căi ezoterice, magice şi astfel ajunge la rezultate uimitoare.
În această carte, cititorul cunoaşte atât atmosfera secolului al doisprezecelea din Catalonia, provincia Tarragona, cât şi aspecte din zilele nostre, din aceeaşi provincie. Cele două lumi, cea veche şi cea nouă, devin parte a subiectului unitar, a acţiuninii plină de dramatism şi neprevăzut a cărţii, liantul fiind personajul principal, Melissa de Gadara y Salou.
Viaţa dusă de Melissa prin anii 1130 ş.u. este actuală nu numai prin valorile pe care ni le transmite peste secole, ci şi prin dezvoltarea de către autor a unei acţiuni poliţiste, ce se desfăşoară în zilele noastre şi care ne aduce în atenţie, pot zice în actualitate, experienţa de viaţă a Melissei. Şi observăm, cu uimire, similitudinea trăirilor emoţionale, spirituale de atunci, din vechime şi cele de acum, din zilele noastre, ca reacţie la diferitele întâmplări de viaţă.
Abia după ce meditezi la aceste lucruri, vezi de ce Melissa a devenit, alături de Lopez, personaj de legendă, eroină a dragostei şi a binelui. Poate este prea mult spus, dar nu neadevărat.
Melissa, un copil de nobili catalani din provincia Tarragona, răpită de mauri când avea patru ani, a fost îngrijită şi crescută de soţiile musulmane ale stăpânului maur, în haremul acestuia.
Viaţa ei este o succesiune de drame, care nu iau sfârşit odată cu eliberarea de către tatăl şi tânărul Lopez. Începe o perioadă interesantă, activă din viaţa ei. Participă la eliberarea cetăţilor Almeria şi Tortosa, la apărarea locuitorilor atacaţi neîncetat de bandele de hoţi. Începe şi o viaţă sentimentală activă, dar dezorientată, neştiind pe cine să aleagă: pe cel care a salvat-o, Lopez, sau pe un alt tânăr, Diego, arogant, bogat, cu tupeu (recunoaştem modelul?). La un moment dat, o altă dramă, a câta oare din viaţa Melissei, îi dă ocazia, sau poate şansa, să facă alegerea bună, găsindu-şi împlinirea.
Dramele prin care trece Melissa, ajutorul pe care-l dă localnicilor de pe domeniile învecinate, îi face pe Melissa şi pe alesul ei, eroi de legendă, acţiunile lor binefăcătoare manifestându-se şi după moartea acestora. Legenda lor a ajuns până la noi şi, potrivit acesteia, cei doi eroi ar fi apărut de-a lungul timpului, de multe ori, ca fantome, ajutându-i pe cei aflaţi în primejdie.
Dar cum ajung dramele din viaţa Melissei în atenţia cititorului? Cu toate detaliile şi întâmplări rupte din magie, ezoterism şi trăiri parapsihologice. Modalitatea găsită de autor este ingenioasă şi mi-a plăcut naturaleţea legăturii. Un tânăr medic francez, împreună cu logodnica şi un grup de prieteni, merg într-un sejur pe Costa Dorada, în staţiune Salou. Aici ei află despre legenda lui San Jorge, care vorbeşte despre salvarea unei prinţese răpită de dragon. Aflăm şi noi, cititorii, cu această ocazie, de unde vine obiceiul catalanilor de a face cadou, în 23 aprilie, Dia de San Jorge, ziua îndrăgostiţilor, un trandafir roşu şi o carte. Aşadar, tânărul francez află în acelaşi timp şi despre legenda fantomelor din Tarragona, Melissa şi Lopez, asupra căreia se documentează temeinic. În final, tânărul francez stabileşte faptul că cei doi eroi au axistat în realitate şi au avut urmaşi. Cine sunt urmaşii eroilor din Tarragona? Aflăm citind romanul, scris într-un ritm alert, dar cu tact şi sentiment. Autorul poartă sentimentele cititorului prin toate stările, de la durere şi revoltă, la înţelegere şi bucurie. De la agonie, la extaz.
Finalul cărţii, neaşteptat, surprinzător, merită toţi laurii. Merită să citeşti cartea şi numai pentru acest final, dacă nu, măcar pentru a cunoaşte o parte din istoria unor obiective turistice de excepţie: Tarragona, Reus, Almeria, Tortosa, Salou. Este uşor de citit, atractivă, are un stil atât de cronică medievală, cât şi de acţiune poliţistă.
Ultima întrebare pe care mi-o pun acum: Melissa şi Lopez au existat în realitate? Cartea se bazează pe fapte reale? Da, vreau să cred că au fost personaje istorice reale. Optez şi votez pentru asta. Iar dacă cineva mă contrazice, să-mi dovedească faptul că sunt o ficţiune. Autorul va fi arbitru, neutru. Deşi, cred că ar fi de partea mea.
Când am închis cartea, m-am gândit că aş putea numi, pe bună dreptate, cartea provinciei Tarragona, iar dacă aş avea o agenţie turistică, aş organiza trasee turistice la obiectivele a căror istorie o privesc, de acum, altfel. Cu ochi de cunoscător.
Eu am pus cartea în biblotecă, la vedere, să o recitesc şi să o retrăiesc, cât de curând. Atunci când eroii iubirii, Melissa şi Lopez îmi vor lipsi.