Pentru familia noastră, şi pentru mine în special, Revelionul de anul acesta va fi unul cu totul special: un revelion trist. Va fi pentru prima dată în care sărbătorile de iarnă, Crăciunul şi Reveionul ne va găsi cu un membru al familiei lipsă: câinele nostru, Alma.
Cine nu a avut un animal la care să ţină aproape mai mult decât la el însuşi, nu va înţelege aceste sentimente. Dar Alma a fost pentru noi cu mult mai mult decât un cîine, a fost efectiv un membru al familiei „cu drepturi depline”. Copii se jucau cu ea în pauzele de învăţat şi ori de câte ori aveau chef de joacă, pentru soţie Alma era prietenul, confidentul şi partenerul de discuţii atunci când era singură acasă, iar pentru mine era partenerul de navigare pe Internet în nopţile liniştite şi cu muzică de atmosferă pusă uşor să susure în boxele computerului. Îi plăcea acest gen de muzică, şi nu se culca pînă spre dimineaţă când, în momentul în care auzea sunetul specific de la închiderea calculatorului, se ridica, făcea cîţiva paşi spre uşă, se oprea, întorcea capul şi mă aştepta şi pe mine ca să mergem împreună la culcare.
Oricare dintre noi ar fi ajuns acasă, Alma ne simţea paşii încă de pe scările blocului, aştepta nerăbdătoare la uşă, şi începea să latre şi să sară în sus de bucurie când deschideam uşa. Iar atunci când unul dintre noi era supărat, Alma simţea, venea lângă el şi începea să îl lingă. De multe ori, era suficient să o mângâi pe Alma pentru a-ţi trece supărarea.
Ultimul Revelion, cel de anul trecut, l-am făcut acasă la noi. Alma a fost o prezenţă permanentă printre invitaţi, întotdeauna se bucura când aveam invitaţi şi se împrietenise cu toţi prietenii noştri.
Din păcate, în iunie anul acesta, Alma a murit după o lungă suferinţă, din cauza neştiinţei noastre şi a incompetenţei medicilor veterinari la care am apelat atunci când încă mai putea fi salvată.
Astfel încât am decis ca anul acesta să facem Revelionul acasă, doar în familie. La miezul nopţii ne vom întâlni cu mai mulţi prieteni la focurile de artificii pentru a bea o şampanie împreună. Voi vărsa un pahar de şampanie şi o lacrimă şi pentru Alma. Nu ştiu cum se face, dar se pare că nu amintirile dor, ci anumite momente, flash-back-uri care parcă îţi explodează în piept.
Pe timpul vieţii, Alma a avut un sit propriu al ei, la http://www.dogs.tiptophot.com. După ce a murit, situl respectiv a rămas exact aşa cum era atunci, şi am realizat un sit special în memoria ei la http://alma.sfetcu.com/, dar pe care nu am avut încă puterea să îl finalizez.
În videoclip, Alma în timpul ultimului Revelion petrecut împreună.
Sărbători fericite Alma, sper să existe un Rai al câinilor în care să te bucuri de binele pe care l-ai făcut cât timp ai fost în viaţă!
Lasă un răspuns