Poker este numele unei familii de jocuri de cărţi, jucată de obicei cu un pachet de cărţi anglo-americane de 52 de cărţi, şi în cadrul jocului se formează mâini de cinci cărţi.
În poker se folosesc diferite nivele de pariuri, şi de obicei în loc de bani se pun în joc tokenuri sau chipsuri. Banii sau echivalentul lor pus în joc (potul) este câştigat în final de jucătorul cu cea mai bună mână, sau cel care rămâne în final în joc, dacă toţi ceilalţi au renunţat. Această situaţie permite câştigarea prin cacealma cu cărţi slabe.
Scopul în poker este de a câştiga cât mai multe jetoane sau bani de la alţi jucători.
În cazinouri sunt mai multe modalităţi de joc: jucătorii joacă între ei, sau fiecare în parte joacă în mod individual împotriva casei.
În funcţie de versiunea de joc, jucătorul are mai multe opţiuni pentru a compune o mână. De asemenea, numărul maxim şi preferat de jucatori sunt diferite, în funcţie de versiune. În unele variante câştigă nu cea mai bună mână (cea mai mare mare, high), pe când în altele este considerată câştigătoare cea mai proastă mână (cea mai slabă, low).
Pokerul şi inteligenţa artificială
Pokerul este văzut ca o provocare semnificativă pentru a crea o inteligenţă artificială, care să poată juca împotriva jucătorilor profesionişti de poker. În şah există programe pe calculatoare care pot învinge marea majoritate a jucătorilor cu uşurinţă. Avantajul pentru calculator la şah este că aceste este un joc cu informaţii complete, respectiv ambele părţi au acces la toate informaţiile despre joc. Calculatoarele fac milioane de combinaţii posibile ale jocului în avans şi anticipează mutările la şah. În poker, calculatorul cunoaşte doar propriile cărţi. El trebuie să fie setat să se plieze pe comportamentul adversarului pentru a determina puterea de joc a acestuia, şi pentru a identifica o eventuală cacealma, toate acestea fără a deveni previzibil ca şi comportament şi deci să poată fi exploatate aceste informaţii de către concurenţi.
Din aceste motive, pokerul este pentru teoreticieni un joc mai interesant decât şahul. În iulie 2006, în timpul conferinţei anuale a cercetătorilor americani, au jucat poker cel mai bun jucător din Boston contra unui calculator. În iulie 2007, o echipă de la Universitatea din Alberta a dezvoltat programul Polaris care a jucat în Vancouver împotriva a doi profesionişti de poker, Phil Laak şi Eslami Ali. Iar în anul 1995 un calculator a jucat timp de patru sesiuni la jocuri de $10 / $20 (Texas hold em cu limită fixă). Pentru a reduce şansa în joc, s-au jucat meciuri duble o distribuţie inversată a cărţilor. Jucătorii umani au câştigat aproape toate rundele, obţinând un câştig de $395.
În iulie 2008, Polaris a câştigat împotriva profesioniştilor de poker Nick Grudzien, Kyle Hendon, Rich McRoberts, Victor Acosta, Mark Newhouse, IJay Palansky şi Matt Hawrilenko, în aceleaşi condiţii (dar cu limitele de $1000 / $2000), obţinând după şase sesiuni un scor de 3,5 : 2,5 (trei victorii, un egal şi două înfrângeri), şi un câştig de 195.000 dolari.
Diverse
În 1995 Curtea Supremă de Justiţie a Austriei a trebuit să decidă, la un recurs, dacă jocul de poker Seven Card Stud este un joc de noroc, apelând la avizul unui expert. Curtea Supremă de Justiţie a Austriei a decis în 2005, pe baza unei evaluări pentru variantele Seven Card Stud, Texas Hold’em şi Five Draw, că acestea sunt jocuri de noroc şi deci nu sunt jocuri de îndemanare, datorită naturii aleatoare compensate.
Un joc cu cărţi de joc asemănător cu pokerul este Einundvierzig, care este disponibil în unele cazinouri din Austria.
Poker este în prezent folosit în Italia şi pentru a denumi situaţia în care un jucător de fotbal marchează patru goluri într-un meci.
Fraza celebră „Vreau să văd” vine de la jocul Draw Poker, şi indică faptul că un jucător consideră că mâna sa este suficient de bună pentru a bate mâna adversarului de joc.
Lasă un răspuns