De ce omul și nu elefantul? sau albina? sau stejarul? sau pietrele?
Faptul că Dumnezeu i-a vorbit Omului nu e un argument. E posibil la fel de bine să fi vorbit, și poate chiar mai călduros, și elefanților, sau albinelor, sau stejarilor, sau pietrelor.
Faptul că Omul posedă o caracteristică specifică numai lui, și anume inteligența? Cine spune că doar omul posedă inteligență? Și cine spune că Dumnezeu apreciază, dintre toate calitățile unei entități, cel mai mult inteligența? Poate că apreciază mai mult statura elefanților, sau organizarea albinelor, sau maiestuozitatea stejarilor, sau nemișcarea pietrelor?
Să nu mai vorbim de entități care nu trăiesc pe Pământ. Această idee, că omul este cel ales, exlude din start posibilitatea altor ființe în Universul îndepărtat.
Nu am văzut nicăieri un argument convingător pentru care Omul ar fi cel ales.
Ne place să ne considerăm în centrul Universului. Și ne justificăm narcisismul inventând alegeri fanteziste. E adevărat, fac bine la supraviețuirea speciei. Dar până la un punct.
Lasă un răspuns