Pandemia COVID e probabil să fie rezultatul direct al încălzirii globale și globalizării

Virușii cohabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie?

Prin acțiunile directe din ultimele sute de ani, și în special în ultimii ani, oamenii au destabilizat exosistemul obligând multe ființe vii, inclusiv virușii, să își găsească noi gazde. Conform Dr. Dawn Wright citat de Forbes, pandemia COVID-19 este un efect secundar nedorit al destabilizării umane a habitatelor animalelor: „Noul coronavirus este foarte probabil să își aibă originea în lilieci. Prin activitățile noastre, prin urbanizarea noastră, prin modalitățile în care tratăm animalele sălbatice, perturbăm sau distrugem habitatele lor. Speciile unor astfel de lilieci trebuie să își schimbe distribuția în consecință. Pe măsură ce se deplasează pentru a se îndepărta de ceea ce îi perturbă sau îi omoară, uneori aduc cu ei și bolile lor mai aproape de locurile în care trăiesc oamenii.”

Încălzirea oceanelor și schimbarea climatului au ca rezultat modele meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase – atât noi, cât și re-emergente. Aceste modele climatice extreme creează sezoane ploioase extinse în unele zone, perioade lungi de secetă în altele, precum și apariția de noi climate în diferite regiuni. Aceste sezoane extinse creează un climat care poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, permițându-le să se înmulțească rapid și, de asemenea, creând climatul care permite apariția și supraviețuirea unor noi vectori.

Bolile cauzate de țânțari sunt probabil cea mai mare amenințare la adresa omului, deoarece includ malaria, elefantiazele, febra văii Rift, febra galbenă și febra dengue. Studiile arată o prevalență mai mare a acestor boli în zonele care au suferit inundații extreme și secetă. Inundațiile creează mai multă apă stătută favorabilă înmulțirii țânțarilor; de asemenea, acești vectori sunt capabili să se hrănească mai mult și să crească mai repede în climatul mai cald. Pe masura ce clima se încălzește deasupra oceanelor și a regiunilor de coastă, temperaturile mai calde apar și la cote mai mari, permițând țânțarilor să supraviețuiască în zonele defavorabile până acum. Pe măsură ce clima continuă să se încălzească, există riscul ca malaria să revină în lumea dezvoltată.

Căpușele se înmulțesc, de asemenea, la temperaturi mai calde, permițându-le să se hrănească și să crească într-o rată mai rapidă. Rasa ixodes a căpușelor, un purtător al bolii Lyme, când nu se hrănește, își petrece timpul în umiditatea absoarbită de sol. Căpușele mor când clima devine prea rece sau când clima devine prea uscată, provocând uscarea lor. Controalele naturale de mediu care au menținut controlul căpușelor dispar, iar climatele mai calde și mai umede permit căpușelor să se reproducă și să crească într-o rată alarmantă, ducând la o creștere a bolii Lyme atât în ​​zonele existente, cât și în zonele unde nu a fost văzut înainte.

Alte boli în creștere din cauza vremii extreme includ hantavirus, schistosomiasis, onchocerciasis (orbire râului) și tuberculoza. De asemenea, apare creșterea febrei fânului, întrucât atunci când vremea se încălzește există o creștere a nivelului de polen în aer.

Clima este o forță motrice influentă a bolilor cauzate de vectori. Infecțiile cauzate de vectori au caracteristici distinctive care determină patogenitatea. Acestea includ rata de supraviețuire și reproducere a vectorului, nivelul activității vectorului (adică rata de hrănire sau de alimentare) și rata de dezvoltare și reproducere a agentului patogen în vector sau gazdă. Modificările factorilor climatici afectează substanțial reproducerea, dezvoltarea, distribuția și transmiterea sezonieră a bolilor.

Cinci dintre cei mai călduroși ani înregistrați au avut loc începând cu 2010, când rata topirii ghețarilor din Antarctica, iar nivelul global al mării a crescut cu opt centimetri în secolul trecut. În gheața arctică au supraviețuit mulți viruși primordiali la care oamenii moderni au imunitate redusă. Schimbările climatice afectează ecosistemele și permit bolilor să treacă de granițele lor invizibile. Pe măsură ce clima tropicală se extinde, boli precum malaria și virusul Zika vor deveni o amenințare în noi locații. OMS estimează că o creștere de 2-3 °C poate determina o creștere de 5% a riscului pentru malarie.

Globalizarea este un alt factor care favorizează răspândirea bolilor. Oamenii se deplasează mult mai repede decât înainte, răspândind bolile mai repede și în mai multe locuri. Înainte de globalizare, un virus era izolat în mod natural.

„Facem parte din biodiversitatea acestei planete. Și este un sistem integrat. Am aflat asta acum, nu? ” afirmă Sean O’ Brien președinte și CEO al NatureServe. „Conform ONU, s-ar putea să pierdem un milion de specii în următoarele două decenii. Și nu știm de fapt impactul pe care îl avem determinând dispariția speciilor”.

Totul pe planeta noastră este conectat. Este posibil ca dispariția unor omide, de exemplu, să aibă un impact major asupra ecosistemului, inclusiv asupra oamenilor.