Se constată în ultimele decenii o dispariție stranie a preocupărilor în domeniul economiei bunăstării. Mare parte a acestei situații se datorează eșecului economiei normative, cu toate încercările de a separa economia pozitivă de cea normativă pentru a o transforma pe cea din urmă în știință. Multe succese din economia normativă sunt teoreme matematice.
Economia normativă și filosofia politică s-au influențat reciproc de-a lungul timpului. Dar, în timp ce filosofia politică se focalizează pe problemele generale ale justiției sociale, economia normativă se ocupă de problemele microeconomice ale alocării resurselor și evaluarea politicilor publice într-o societate nedreaptă. Filosofia politică se focalizează pe argumente și principii de bază, în timp ce economia normativă este mai preocupată de ierarhia efectivă socială decât de argumentele în sine.
D. Parfit (“Equality or priority”, Lindley Lecture, 1995) consideră că egalitarismul este greșit deoarece merge pe ideea egalității prin nivelare în jos. Un astfel de concept nu ar putea fi încorporat în modelele de economie normativă.
Economia normativă folosește un aparatul formal pentru a obține concluzii non-intuitive din simple argumente.
Tradițional, inegalitatea veniturilor și sărăcia s-au analizat pe baza unei măsuri unidimensionale a avantajului individual. În prezent există o listă multidimensională de atribute sau de lipsuri, care a generat domeniul “inegalității multidimensionale și măsurării sărăciei” (Marc Fleurbaey, “Economics and Economic Justice“, The Stanford Encyclopedia of Philosophy).
Economia normativă este, în prezent, deconectată de literatura economiei bunăstării, în care compararea interpersonală a bunăstării în raport cu preferințele individuale este o chestiune esențială.
Studiul inegalității și indicele sărăciei a pornit dintr-o perspectivă statistică, pragmatică, cu indicatori precum indicele Gini al inegalității sau numărul de persoane din sărăcie.În prezent este posibil să se raporteze indicii de inegalitate la funcțiile de asistență socială, pentru transparență. Un indice de inegalitate nu ar trebui doar să măsoare dispersia într-un mod descriptiv, ci ar deveni relevant dacă ar măsura prejudiciul adus bunăstării sociale prin inegalitate.
Se poate folosi o distribuție “egal-echivalentă” pentru a obține indexul inegalității.
Lasă un răspuns