
(Rezultatele unui sondaj raportat de Yale Climate Connection în 31 de țări despre opinia publică, în special în rândul utilizatorilor Facebook, cu privire la cauzele schimbărilor climatice.[17] )
În Statele Unite, mass-media a dedicat puțină acoperire încălzirii globale până la seceta din 1988 și mărturia lui James E. Hansen în fața Senatului, care atribuia în mod explicit „vremea anormal de caldă care afectează națiunea noastră” încălzirii globale. Încălzirea globală din SUA a câștigat mai multă atenție după lansarea documentarului An Inconvenient Truth, cu Al Gore în 2006.[19]
Presa britanică și-a schimbat, de asemenea, acoperirea la sfârșitul anului 1988, în urma unui discurs susținut de Margaret Thatcher către Societatea Regală, care pleda pentru acțiuni împotriva schimbărilor climatice induse de om.[20] Potrivit lui Anabela Carvalho, un analist academic, „însușirea” de către Thatcher a riscurilor schimbărilor climatice pentru a promova energia nucleară, în contextul dezmembrării industriei cărbunelui în urma grevei minerilor din 1984–1985 a fost unul dintre motivele schimbării în discursul public. În același timp, organizațiile de mediu și opoziția politică cereau „soluții care contrastau cu cele ale guvernului”.[21] În mai 2013 Charles, Prințul de Wales, a luat o poziție fermă criticând atât pe cei care neagă schimbările climatice, cât și pe lobbyiștii corporativi, asemănând Pământul cu un pacient pe moarte. „O ipoteză științifică este testată până la distrugere absolută, dar medicina nu poate aștepta. Dacă un medic vede un copil cu febră, nu poate aștepta teste [nesfârșite]. Trebuie să acționeze în funcție de ceea ce este acolo.”[22]
Multe țări europene au luat măsuri pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră înainte de 1990. Germania de Vest a început să ia măsuri după ce Partidul Verzilor a preluat locuri în Parlament în anii 1980. Toate țările Uniunii Europene au ratificat Protocolul de la Kyoto din 1997. A avut loc și o activitate substanțială a ONG-urilor.[23] Administrația Statelor Unite pentru Informații Energetice raportează că, în Statele Unite, „scăderea din 2012 înseamnă că emisiile se află la cel mai scăzut nivel din 1994 și cu peste 12% sub nivelul recent de vârf din 2007”.[24]
(Rezultatele unui sondaj supravegheat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare privind convingerea dacă schimbările climatice reprezintă o urgență climatică.[18] )
Teoria conform căreia creșterea gazelor cu efect de seră ar duce la creșterea temperaturii a fost propusă pentru prima dată de chimistul suedez Svante Arrhenius în 1896, dar schimbările climatice nu au apărut ca problemă politică până în anii 1990. A fost nevoie de mulți ani pentru ca această problemă specială să atragă orice tip de atenție.[25]
În Europa, noțiunea de influență umană asupra climei a câștigat o acceptare largă mai rapid decât în Statele Unite și alte țări.[26][27] Un sondaj din 2009 a constatat că europenii au evaluat schimbările climatice drept a doua cea mai gravă problemă cu care se confruntă lumea, între „sărăcia, lipsa hranei și a apei potabile” și „o criză economică globală majoră”. 87% dintre europeni au considerat că schimbările climatice sunt o problemă foarte gravă sau gravă, în timp ce zece la sută nu le-au considerat o problemă gravă.[28]
În 2007, BBC a anunțat anularea unui program special de televiziune Planet Relief, care ar fi subliniat problema încălzirii globale și ar fi inclus o întrerupere electrică în masă.[29] Editorul emisiunii de actualitate Newsnight de la BBC a spus: „Nu este absolut treaba BBC să salveze planeta. Cred că sunt mulți oameni care cred asta, dar trebuie oprit.”[30] Autorul Mark Lynas a spus „ Singurul motiv pentru care aceasta a devenit o problemă este că există un grup mic, dar zgomotos de „sceptici” climatici de extremă dreaptă care fac lobby împotriva acțiunii, așa că BBC se comportă ca un laș și refuză să ia o poziție mai consecventă.”[ 31]
Autorii cărții din 2010 Merchants of Doubt oferă documentație pentru afirmația conform căreia negaționiștii profesioniști au încercat să semene semințele de îndoială în opinia publică pentru a opri orice progres social sau politic semnificativ pentru a reduce impactul emisiilor umane de carbon. Faptul că doar jumătate din populația americană crede că încălzirea globală este cauzată de activitatea umană ar putea fi văzut ca o victorie pentru acești negaționiști.[13] Unul dintre principalele argumente ale autorilor este că cei mai importanți oameni de știință care și-au exprimat opoziția față de consensul aproape universal sunt finanțați de industrii, cum ar fi auto și petrol, care riscă să piardă bani prin acțiunile guvernamentale de reglementare a gazelor cu efect de seră.[32] ]
Un compendiu al rezultatelor sondajului privind percepțiile publice despre încălzirea globală este mai jos.[33][34][35]
Afirmație | % de acord | Anul |
---|---|---|
(SUA) Încălzirea globală este foarte/extrem de importantă[34] | 49 | 2006 |
(Internațional) Schimbările climatice sunt o problemă serioasă.[36] | 90 | 2006 |
(Internațional) Activitatea umană este o cauză semnificativă a schimbărilor climatice.[35] | 79 | 2007 |
(SUA) Este necesar să se facă pași majori, începând foarte curând.[35] | 59 | 2007 |
(SUA) Pământul se încălzește din cauza activității umane[37] | 49 | 2009 |
În 2007, un raport privind percepțiile publice din Regatul Unit al Ipsos MORI[38] a raportat că există o recunoaștere larg răspândită că clima, indiferent de cauză, se schimbă – 88% cred că acest lucru este adevărat.
Cu toate acestea, publicul nu este în pas cu comunitatea științifică, 41% cred că schimbările climatice sunt cauzate atât de activitatea umană, cât și de procesele naturale. 46% cred că activitatea umană este cauza principală.
Doar o mică minoritate respinge schimbările climatice antropice, în timp ce aproape jumătate (44%) sunt foarte îngrijorați. Cu toate acestea, rămâne o mare parte care nu sunt pe deplin convinși și au îndoieli cu privire la amploarea amenințării.
Există încă un apetit puternic în rândul publicului pentru mai multe informații, iar 63% spun că au nevoie de acest lucru pentru a ajunge la o viziune fermă asupra problemei și a ceea ce înseamnă aceasta pentru ei.
Publicul continuă să externalizeze schimbările climatice altor persoane, locuri și vremuri. Este percepută din ce în ce mai mult ca o problemă globală majoră, cu consecințe de amploare pentru generațiile viitoare – 45% spun că este cea mai gravă amenințare cu care se confruntă lumea în prezent și 53% cred că va avea un impact semnificativ asupra generațiilor viitoare. Cu toate acestea, problema este mai puțin proeminentă la nivel național și local, într-adevăr, doar 9% cred că schimbările climatice vor avea un impact semnificativ asupra lor personal.
Diviziunea puternică asupra existenței și responsabilității pentru încălzirea globală și schimbările climatice se încadrează în mare parte pe linii politice.[39]
Radiodifuzorul canadian de știință și mediu, ativistul David Suzuki, raportează că grupurile focus organizate de Fundația David Suzuki în 2006 au arătat că publicul are o înțelegere slabă a științei din spatele încălzirii globale.[40] Acest lucru se întâmplă în ciuda publicității prin diferite mijloace, inclusiv filmele An Inconvenient Truth și The 11th Hour.[41][42]
Un exemplu de slabă înțelegere este confuzia publică între încălzirea globală și epuizarea stratului de ozon sau alte probleme de mediu.[43][44]
Un sondaj efectuat în 2006 de Pew Global în 15 națiuni a constatat că „există un decalaj substanțial în ceea ce privește îngrijorarea cu privire la încălzirea globală – aproximativ două treimi dintre japonezi (66%) și indieni (65%) spun că personal își fac foarte multe griji pentru încălzirea globală. Aproximativ jumătate din populația Spaniei (51%) și Franța (46%) își exprimă, de asemenea, o mare îngrijorare cu privire la încălzirea globală, pe baza celor care au auzit despre această problemă. Dar nu există nicio dovadă de alarmă cu privire la încălzirea globală în nicio parte. Statele Unite sau China — cei doi mari producători de gaze cu efect de seră. Doar 19% dintre americani și 20% dintre chinezii care au auzit de această problemă spun că își fac foarte multe griji pentru încălzirea globală — cele mai mici procente din cele 15 țări chestionate, aproape jumătate dintre americani (47%) și ceva mai puțini chinezi (37%) își exprimă puțină sau deloc îngrijorarea cu privire la problemă.”[45]
Un sondaj în 47 de națiuni realizat de Pew Global Attitudes, în 2007, a constatat: „Majorități substanțiale, 25 din 37 de țări spun că încălzirea globală este o problemă „foarte serioasă”[46]
Există diferențe între opinia oamenilor de știință și cea a publicului larg.[47][48] Un sondaj din 2009, realizat de Pew Research Center în SUA, a constatat că „în timp ce 84% dintre oamenii de știință spun că pământul se încălzește din cauza activității umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, doar 49% din public sunt de acord”.[37] Un sondaj din 2010 în Marea Britanie pentru BBC a arătat „scepticismul climatic în creștere”.[49] Robert Watson a considerat acest lucru „foarte dezamăgitor” și a spus „Trebuie ca publicul să înțeleagă că schimbările climatice sunt grave, astfel încât își vor schimba obiceiurile și ne vor ajuta să mergem către o economie cu emisii reduse de carbon.”[49] Un sondaj canadian din 2012 a constatat că 32% dintre canadieni au spus că cred că schimbările climatice au loc din cauza activității umane, în timp ce 54% au spus că cred că este din cauza activității umane și parțial din cauza variațiilor naturale ale climatului. 9% cred că schimbările climatice au loc din cauza variațiilor naturale ale climatului și doar 2% au spus că nu cred că schimbările climatice au loc deloc.[50]
Controverse aferente
Mulți dintre criticii viziunii consensuale asupra încălzirii globale nu au fost de acord, în totalitate sau în parte, cu consensul științific cu privire la alte probleme, în special cele legate de riscurile de mediu, cum ar fi epuizarea stratului de ozon, DDT și fumatul pasiv.[51][52] ] Chris Mooney, autorul cărții The Republican War on Science, a susținut că apariția unor grupuri suprapuse de oameni de știință, comentatori și think tank-uri sceptici în controverse aparent fără legătură rezultă dintr-o încercare organizată de a înlocui analiza științifică cu ideologia politică. Mooney spune că promovarea îndoielii cu privire la problemele care sunt controversate din punct de vedere politic, dar nu științific, a devenit din ce în ce mai răspândită sub administrația George W. Bush, care, spune el, a distorsionat și/sau suprimat în mod regulat cercetarea științifică pentru a-și promova propriile obiective politice. Acesta este și subiectul unei cărți din 2004 a avocatului de mediu Robert F. Kennedy, Jr., intitulată Crimes Against Nature: How George W. Bush and Corporate Pals Plundering the Country and Hijacking Our Democracy (ISBN 978-0060746872). O altă carte pe această temă este The Assault on Reason a fostului vicepreședinte al Statelor Unite, Al Gore. The Heat Is On de Ross Gelbspan relatează cum Congresul a legat negarea schimbărilor climatice de atacurile asupra bazelor științifice pentru epuizarea stratului de ozon și îndepărtarea azbestului, printre alte subiecte.[53]
Unii critici ai consensului științific privind încălzirea globală au susținut că aceste probleme nu ar trebui legate și că trimiterea la ele constituie un atac ad hominem nejustificat.[54] Politologul Roger Pielke, Jr., răspunzând lui Mooney, a susținut că știința este inevitabil împletită cu politica.[55]
În 2015, conform The New York Times și alții, companiile petroliere știau că arderea petrolului și a gazelor ar putea provoca încălzirea globală încă din anii 1970, dar, cu toate acestea, au finanțat negaționiștii ani de zile.[56][57]
Referințe
- Leiserowitz, A.; Carman, J.; Buttermore, N.; Wang, X.; et al. (June 2021). International Public Opinion on Climate Change (PDF). New Haven, CT, U.S.: Yale Program on Climate Change Communication and Facebook Data for Good. p. 7. Archived (PDF) from the original on 28 June 2021.
- Survey results from: The Peoples’ Climate Vote. UNDP.org. United Nations Development Programme. 26 January 2021. Archived from the original on 28 January 2021. Fig. 3. Data re top emitters from: „Historical GHG Emissions / Global Historical Emissions”. ClimateWatchData.org. Climate Watch. 2021. Archived from the original on 21 May 2021.
- McCright, A. M.; Dunlap R. E. (2000). „Challenging global warming as a social problem: An analysis of the conservative movement’s counter-claims” (PDF). Social Problems. 47 (4): 499–522. doi:10.2307/3097132. JSTOR 3097132. See p. 500.
- Speech to the Royal Society (27 September 1988), Public Statement, Speech Archive, Margaret Thatcher Foundation. Retrieved 9 April 2007.
- Carvalho, Anabela (2007). „Ideological cultures and media discourses on scientific knowledge” (PDF). Public Understanding of Science. 16 (2): 223–43. doi:10.1177/0963662506066775. hdl:1822/41838. S2CID 220837080.
- Harvey, Fiona (9 May 2013). „Charles: ‘Climate change sceptics are turning Earth into dying patient'”. The Guardian. London. Retrieved 10 May 2013.
- Mintzer, Irving M. (1992). Confronting climate change. Cambridge University Press. pp. 265–272. ISBN 978-0-521-42091-4.
- „USEIA U.S. Energy-Related Carbon Dioxide Emissions, 2012”. 21 October 2013.
- Bodansky, Daniel (2001). „The History of the Global Climate Change Regime” (PDF). In Luterbacher, Urs; Sprinz, Detlef F. (eds.). International Relations and Global Climate Change. The MIT Press. pp. 23–40. Archived from the original (PDF) on 27 March 2014. Retrieved 22 November 2016.
- Crampton, Thomas (4 January 2007). „More in Europe worry about climate than in U.S., poll shows”. International Herald Tribune. Archived from the original on 6 January 2007. Retrieved 14 April 2007.
- „Little Consensus on Global Warming – Partisanship Drives Opinion – Summary of Findings”. Pew Research Center for the People and the Press. 12 July 2006. Retrieved 14 April 2007.
- TNS Opinion and Social (December 2009). „Europeans’ Attitudes Towards Climate Change” (Full free text). European Commission. Retrieved 24 December 2009.
- Black, Richard (5 September 2007). „BBC switches off climate special”. BBC. Retrieved 15 December 2011.
- BBC drops climate change special. The Guardian. 5 September 2007. Retrieved 15 December 2011.
- McCarthy, Michael, Global Warming: Too Hot to Handle for the BBC Archived 15 September 2007 at the Wayback Machine, The Independent, 6 September 2007
- Oreskes, Naomi (2010). Merchants of doubt : how a handful of scientists obscured the truth on issues from tobacco smoke to global warming. Conway, Erik M. (1st US ed.). New York: Bloomsbury Press. ISBN 978-1596916104. OCLC 461631066.
- Weart, Spencer (2006). „The Public and Climate Change”. In Weart, Spencer (ed.). The Discovery of Global Warming. American Institute of Physics. ISBN 978-0-674-01157-1. Retrieved 14 April 2007.
- Langer, Gary (26 March 2006). „Poll: Public Concern on Warming Gains Intensity”. ABC News. Retrieved 12 April 2007.
- GlobeScan and the Program on International Policy Attitudes at University of Maryland (25 September 2007). „Man causing climate change – poll”. BBC World Service. Retrieved 25 September 2007.
- Program on International Policy Attitudes (5 April 2006). „30-Country Poll Finds Worldwide Consensus that Climate Change is a Serious Problem”. Program on International Policy Attitudes. Archived from the original on 13 October 2007. Retrieved 20 April 2007.
- Pew Research Center: „Public Praises Science; Scientists Fault Public, Media” 9 July 2009.
- Tipping Point or Turning Point? Social Marketing & Climate Change (3Mb pdf) Archived 15 February 2010 at the Wayback Machine, by Ipsos Mori, July 2007.
- McGreal, Chris (26 October 2021). „Revealed: 60% of Americans say oil firms are to blame for the climate crisis”. The Guardian. Archived from the original on 26 October 2021. Source: Guardian/Vice/CCN/YouGov poll. Note: ±4% margin of error.
- David Suzuki (18 August 2006). „Public doesn’t understand global warming”. David Suzuki Foundation. Archived from the original on 16 August 2007. Retrieved 18 August 2007.
- „11th Hour Film”. Retrieved 24 February 2017.
- „An Inconvenient Truth (Movie)”. Al Gore. Retrieved 24 February 2017.
- Richard J. Bord; Ann Fisher; Robert E. O’Connor (1997). „Is Accurate Understanding of Global Warming Necessary to Promote Willingness to Sacrifice?”. Archived from the original on 27 September 2007. Retrieved 29 February 2008.
- Richard J. Bord, Robert E. O’Connor, Ann Fischer; O’Connor; Fisher (1 July 2000). „In what sense does the public need to understand global climate change?”. Public Understanding of Science. 9 (3): 205–218. doi:10.1088/0963-6625/9/3/301. S2CID 145055607.
- No Global Warming Alarm in the U.S., China Archived 1 December 2007 at the Wayback Machine 15-Nation Pew Global Attitudes Survey, released 13 June 2006.
- Rising Environmental Concern in 47-Nation Survey Archived 12 January 2010 at the Wayback Machine. Pew Global Attitudes. Released 27 June 2007.
- „Most discussions on climate change ignore these 10 basic facts about human nature”. 14 June 2015. Retrieved 9 May 2016.
- „Psychologists Are Learning How to Convince Conservatives to Take Climate Change Seriously”. October 2014. Retrieved 9 May 2016.
- „Climate scepticism ‘on the rise’, BBC poll shows”. BBC News. 7 February 2010.
- „Only 2 per cent of Canadians don’t believe in climate change: poll”. The Globe and Mail. Toronto. 15 August 2012.
- Peter Jacques (2009). Environmental skepticism: ecology, power and public life. Global environmental governance series. Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0-7546-7102-2.
- George E. Brown (March 1997). „Environmental Science Under Siege in the U.S. Congress”. Environment: Science and Policy for Sustainable Development. 39 (2): 12–31. doi:10.1080/00139159709604359.
- Gelbspan, Ross (1998). „A Congressional Book Burning”. The Heat is On (updated ed.). Basic Books. pp. 63–83. ISBN 978-0738200255. p. 64: Congress’s attack on the scientific evidence for planetary warming was preceded by a House subcommittee’s attack on the scientific evidence for ozone depletion….
- „New on the SEPP Web”. Archived from the original on 15 February 2007. Retrieved 23 May 2007.
- Pielke Jr., Roger A. (10 January 2005). „Accepting Politics In Science”. The Washington Post. p. A17. Retrieved 24 April 2007.
- Egan, Timothy (5 November 2015). „Exxon Mobil and the G.O.P.: Fossil Fools”. The New York Times. Archived from the original on 2 January 2022. Retrieved 9 November 2015.
- Goldenberg, Suzanne (8 July 2015). „Exxon knew of climate change in 1981, email says – but it funded deniers for 27 more years”. The Guardian. Retrieved 9 November 2015
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns