Încălzirea globală

Cresterea temperaturii medii in anii 1995 - 2005 faţă de media anilor 1940 - 1980. — Cresterea temperaturii medii in anii 1995 – 2005 faţă de media anilor 1940 – 1980.

Încălzirea globală se referă la creşterea temperaturii medii a Pământului în atmosfera de joasă altitudine şi în oceane începând cu mijlocul sec. XX. Conform celui de Al patrulea Raport de Evaluare al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (CISC) al ONU din 2007, temperatura globală la suprafaţa Pământului a crescut cu 0,74 ± 0.18 °C în sec. XX.^[A] Cele mai multe din măsurătorile de temperatură au arătat că creşterea temperaturii începând cu mijlocul sec. XX este un rezultat al creşterii concentraţiilor de gaze care produc efectul de seră ca urmare a activităţii umane, precum arderea combustibilului fosil şi despăduririle.Opacizarea globală, rezultatul concentraţiilor de aerosoli în atmosferă care blochează lumina soarelui, a anulat parţial efectele încălzirii induse de efectul de seră.

Proiecţiile modelului climatic rezumat în ultimul raport CISC indică faptul că temperatura globală la suprafaţă pare să crească cu 1,1 până la 6,4 °C în sec. XXI. Incertitudinea în această estimare provine din folosirea modelelor cu diferite sensitivităţi climaterice faţă de concentraţiile de gaz care produc efectul de seră, şi folosirea de estimări diferite privind evoluţia emisiilor de gaze care produc efectul de seră. O creştere a temperaturii globale va duce la o creştere a nivelului mărilor şi va schimba cantitatea şi reţeaua de precipitaţii, incluzând probabil expansiunea deşertelor subtropicale. Este de aşteptat ca încălzirea să fie cea mai mare în zona arctică, şi să fie asociată cu continuarea retragerii gheţarilor, a solului criotic şi a banchizelor. Alte efecte posibile includ schimbări ale frecvenţei şi intensităţii evenimentelor meteorologice extreme, dispariţia unor specii, şi schimbări ale producţiilor agricole. Încălzirea şi alte schimbări conexe vor varia de la regiune la regiune, necunoscându-se încă natura acestor schimbări reginale. Ca rezultat al creşterii actuale a bioxidului de carbon în atmosferă, oceanele au devenit mai acide, şi se estimează că acest efect va continua.

Evoluţia temperaturilor medii anuale şi a mediilor pe cinci ani în epoca industrializării.

Există un consens ştiinţific în existenţa unei încălziri globale antropogenice, datorate omului. Dar există dezbateri politice şi publice continui pe această temă.^[B] Protocolul de la Kyoto intenţiona să stabilizeze concentraţia de gaz care produce efectul de seră pentru a preveni o „interferenţă antropogenică periculoasă”. În noiembrie 2009, 187 state au semnat şi ratificat protocolul.

Măsurile propuse împotriva schimbărilor climaterice includ atenuarea acesteia prin reducerea emisiilor, adaptarea la efectele încălzirii globale, şi dezvoltarea eoingineriei pentru a îndepărta gazeşe care produc efectul de seră din atmosferă sau care blochează lumina solară.

Note

^ Creşterea este pentru perioada 1905 – 2005. Temperatura de suprafaţă globală este definită de Al patrulea Raport de Evaluare al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice ca temperatura medie a aerului de la suprafaţa Pământului din zona de uscat şi temperatura suprafeţei apei mărilor. Estimările se găsesc într-un interval de încredere de 90%.
^ Acordul din 2001 a fost semnat de academiile naţionale de ştiinţă din Australia, Belgia, Brazilia, Canada, Caraibe, China, FranţA, Germania, India, Indonezia, Irlanda, Italia, Malaiezia, Noua Zeelandă, Suedia, şi Marea Britanie. La acordul din 2005 au mai aderat Japonia, Rusia, şi Statele Unite. În 2007 au mai aderat Mexic şi Africa de Sud. Reţeaua Academiilor de Ştiinţă din Africa şi Academia de Ştiinţă din Polonia au semnat cu observaţii.

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.