ADN (acidul dezoxiribonucleic) este o structură chimică din care se formează cromozomii. O bucată dintr-un cromozom care stabileşte o trasatura specifică se numeşte genă.
Structural, ADN-ul este un dublu helix: două componente ale materialului genetic în spirală una în jurul celeilalte. Fiecare componentă conţine o secvenţă de baze (denumite şi nucleotide). O bază este una din patru produse chimice (adenină, guanină, citozină şi timină).
Cele două componente ale ADN-ului sunt conectate la fiecare bază. Fiecare bază se va lega doar o altă bază, astfel: adenina (A) se va lega doar de timină (T), iar guanina (G) se va lega doar de citozină (C).
Ce este amprenta ADN?
Structura chimica a ADN-ului la toată lumea este la fel. Singura diferenţă între oameni (sau orice animal) este ordinea de perechi de baze. Întrucât există milioane de perechi de baze din ADN pentru fiecare persoană, fiecare persoană are o secvenţă diferită a ADN-ului.
Folosind aceste secvenţe, fiecare persoană ar putea fi identificată numai prin secvenţa de perechi de baze ale ADN. Dar, pentru că există atât de multe perechi de baze, ar dura foarte mult timp. Oamenii de ştiinţă pot folosi o metodă mai rapidă, datorită repetării modele în ADN.
Aceste modele nu dau, totuşi, o „amprentă” unică, dar ele sunt în măsură să determine dacă două eşantioane de ADN sunt de la aceeaşi persoană, sau dacă sunt sau nu de la oameni. Oamenii de stiinta folosesc un număr mic de secvente de ADN care diferă mult la fiecare individ, şi le analizează pentru a obţine o anumită probabilitate a unei potriviri.
Metoda Southern Blot
genetic patterns which appear in a person’s DNA.” style=”background-color: rgb(255, 255, 255);”> Southern Blot este o modalitate de a analiza modelele genetice care apar în ADN-ul unei persoane. Aceasta implică i in question from the rest of the cellular material in the nucleus.” style=”background-color: rgb(255, 255, 255);”>zolarea ADN-ului în cauză de restul materialului ( either chemically, by using a detergent to wash the extra material from
the DNA,or mechanically, by applying a large amount of pressure in order
to „squeeze out” the DNA.” style=”background-color: rgb(255, 255, 255);”>chimic, prin utilizarea unui detergent, care să spele restul materialelor, sau prin presiune), into several pieces of different sizes.” style=”background-color: rgb(255, 255, 255);”> tăierea ADN-ul în mai multe bucăţi de diferite dimensiuni pieces by size.” style=”background-color: rgb(255, 255, 255);”>, sortarea bucăţilor pe („electroforeza gelului”), d single-stranded.”>enaturarea ADN-ului (contopirea celor două componente în una singură, in the gel.”> prin încălzire sau tratare chimică a ADN în gel), aplicarea gelului cu ADN fracţionat pe o hârtie de nitroceluloză, şi analiza propriu-zisă cu ajutorul unei sonde genetice radioactive.
VNTR
Fiecare componentă a ADN-ului are piese care conţin informaţii genetice despre dezvoltarea organismului (exoni) şi piese care, aparent, nu oferă nicio informaţie relevantă (introni). Intronii conţin secvenţe repetate de perechi de baze denumite Repetiţii în Tandem a Numerelor Variabile (Variable Number Tandem Repeats, VNTR), care conţin între 20 şi 100 de perechi de baze. Fiecare persoană are VNTR specifice. Proba preparată pentru verificare VNTR şi analizată prin metoda Southern Blot printr-o reacţie de hibridizare reprezintă adevărata amprentă ADN.
VNTR pentru o anumită persoană conţine întotdeauna informaţii genetice transmise de părinţi. Deoarece modelele VNTR sunt moştenite genetic, o reţea VNTR a unei anumite persoane este mai mult sau mai puţin unică. Cu cât sunt analizate mai multe probe VNTR ale unei persoane, cu atât mai corectă este analiza.
Aplicaţii ale amprentei ADN
Paternitate şi maternitate: Pentru că o persoană moşteneşte VNTR de la părinţii săi, reţelele VNTR pot fi folosite pentru a stabili paternitatea şi maternitatea. Modele sunt atât de specifice încât un model VNTR poate fi reconstituit chiar dacă sunt cunoscute chiar şi numai modelele VNTR ale copiilor. Analiza modelelor VNTR părinte-copil se foloseşte pentru identificări standard, dar şi în cazuri mai complicate de confirmare a naţionalităţii, adopţii şi parentalitate biologică.
Identificarea în criminalistică: ADN-ul izolat din sânge, păr, celulele pielii, sau alte dovezi genetice rămase la locul unui delict, poate fi comparat, prin intermediul modelelor VNTR, cu ADN-ul unui suspect pentru a determina vinovăţia sau nevinovăţia. Modele VNTR sunt, de asemenea, utile în stabilirea identităţii une victime
Identificarea obişnuită a persoanelor: Noţiunea de utilizare a amprentelor digitale a ADN-ului ca un fel de cod bare genetice pentru a identifica indivizi este folosită dar este discutabilă. Tehnologia necesară pentru a izola, păstra şi analiza apoi milioane de modele VNTR foarte specifice este scumpă şi nepractică. Există metode de identificare obişnuite care vor prevala în viitorul apropiat.
Probleme legatea de amprentarea ADN
Ca aproape orice altceva în lumea ştiinţifică, nici amprentarea ADN nu este 100% sigură. Rezultatul unei astfel de analize este de fapt o probabilitate ca persoana în cauză să fie persoana căreia îi aparţine modelul VNTR analizat. Probabilitatea de eroare aproximată este de 1 la 20, deci destul de mare. Probabilitatea de potrivire a amprentei ADN aparţinând unei anumite persoane trebuie să fie rezonabil de mare – mai ales în cauzele penale, unde pe baza ei se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia unui suspect.
Lasă un răspuns