Controverse politice cu privire la strategiile privind atenuarea schimbărilor climatice

(Democrații americani (albastru) și republicanii (roșu) diferă de mult timp în ceea ce privește importanța abordării schimbărilor climatice; diferența s-a extins la sfârșitul anilor 2010, în principal prin creșterea ponderii democraților cu peste 30 de puncte.[210] (Discontinuitatea a rezultat de la schimbarea sondajului în 2015 de la expresia „încălzire globală” la „schimbări climatice”.) Credit: RCraig09, Wikipedia, licența CC BY-SA 4.0)

În SUA, încălzirea globală este adesea o problemă politică partizană.[211] Republicanii tind să se opună acțiunii împotriva unei amenințări pe care o consideră nedovedită, în timp ce democrații tind să susțină acțiunile despre care ei cred că vor reduce încălzirea globală și efectele acesteia prin controlul emisiilor de gaze cu efect de seră.[212] Climatologul Kevin E. Trenberth a declarat:

”SPM [Rezumatul pentru factorii de decizie] a fost aprobat rând cu rând de guverne[…] Argumentul aici este că oamenii de știință determină ce se poate spune, dar guvernele determină cum poate fi spus cel mai bine. Negocierile au loc asupra formulării pentru a asigura acuratețea, echilibrul, claritatea mesajului și relevanța pentru înțelegere și politică. Procesul IPCC depinde de bunăvoința participanților în realizarea unei evaluări echilibrate. Cu toate acestea, la Shanghai, s-a părut că au existat încercări de a atenua, și poate de a sufoca, mesajele din raport, în special ale Arabiei Saudite. Acest lucru a dus la dezbateri foarte prelungite cu privire la formularea chiar și a textului fad și a ceea ce ar trebui să fie necontroversat… Cel mai controversat paragraf din SPM IPCC (2001) a fost cel de încheiere privind atribuirea schimbărilor climatice. După multe dezbateri, următorul lucru a fost elaborat cu atenție: „În lumina noilor dovezi și ținând cont de incertitudinile rămase, cea mai mare parte a încălzirii observate în ultimii 50 de ani este probabil să se fi datorat creșterii concentrațiilor de gaze cu efect de seră.”[213]

Pe măsură ce au devenit disponibile mai multe dovezi cu privire la existența încălzirii globale, dezbaterea s-a mutat către alte probleme controversate,[214] inclusiv:

• Impactul social și de mediu
• Răspunsul adecvat la schimbările climatice
• Dacă deciziile necesită mai puțină incertitudine

Cea mai mare problemă este importanța creșterii cu câteva grade a temperaturii:

”Majoritatea oamenilor spun: „Câteva grade? Și ce? Dacă îmi schimb termostatul cu câteva grade, voi trăi bine-mersi”. … [Ideea] este că unul sau două grade este despre experiența pe care am avut-o în ultimii 10.000 de ani, epoca civilizației umane. Nu au existat – media la nivel global, vorbind — fluctuații de mai mult de un grad și ceva. Deci intrăm de fapt pe un teritoriu neexplorat din punctul de vedere al climatului relativ benign din ultimii 10.000 de ani, dacă ne încălzim mai mult de un grad sau două.” (Stephen H. Schneider[215])

Există o dezbatere dacă ar trebui luate măsuri (cum ar fi restricțiile privind utilizarea combustibililor fosili pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon) acum sau în viitorul apropiat. Din cauza ramificațiilor economice ale unor astfel de restricții, există unii, inclusiv Institutul Cato, un think tank libertarian, care susțin că efectele economice negative ale controlului emisiilor depășesc beneficiile de mediu.[216] Ei afirmă că, chiar dacă încălzirea globală este cauzată exclusiv de arderea combustibililor fosili, restricționarea utilizării acestora ar avea efecte mai dăunătoare asupra economiei mondiale decât creșterea temperaturii globale.[217]

”Legătura dintre cărbune, electricitate și creșterea economică în Statele Unite este cât se poate de clară. Și este necesar pentru felul în care trăim, modul în care lucrăm, pentru succesul nostru economic și pentru viitorul nostru. Generarea de energie electrică pe bază de cărbune este necesară.” (Fred Palmer, președintele Western Fuels Association[217])

În schimb, alții susțin că o acțiune timpurie pentru reducerea emisiilor ar ajuta la evitarea costurilor economice mult mai mari ulterior și ar reduce riscul unei schimbări catastrofale și ireversibile.[218] În cartea sa din decembrie 2006, Hell and High Water, Joseph J. Romm discută despre urgența de a acționa și despre faptul trist că America refuză să facă acest lucru…

La nivel local sau regional, unele efecte specifice ale încălzirii globale ar putea fi considerate benefice.[219]

Walter Russell Mead, coleg senior al Consiliului pentru Relații Externe, susține că Summitul de la Copenhaga din 2009 a eșuat, deoarece ecologiștii s-au schimbat de la „Bambi la Godzilla”. Potrivit lui Mead, ecologistul obișnuia să-i reprezinte pe cei puțini sceptici care au susținut argumente valide împotriva marilor programe guvernamentale care încercau să impună soluții simple, dar masive în situații complexe. Susținerea mai recentă a ecologistilor pentru o mare intervenție economică și socială împotriva încălzirii globale, potrivit lui Mead, i-a transformat în „vocea instituției, a titularilor, a tehnocraților” și, prin urmare, au pierdut sprijinul unui public care este din ce în ce mai sceptic cu privire la încălzirea globală.[220]

Diverse campanii, cum ar fi 350.org și multe proiecte Greenpeace, au fost demarate într-un efort de a împinge liderii lumii către schimbarea legilor și politicilor care ar reduce în mod eficient emisiile de carbon din lume și utilizarea resurselor energetice neregenerabile.

Referințe

210. „As Economic Concerns Recede, Environmental Protection Rises on the Public’s Policy Agenda / Partisan gap on dealing with climate change gets even wider”. PewResearch.org. Pew Research Center. 13 February 2020. Archived from the original on 16 January 2021.
211. Joss Fong; Joe Posner (23 August 2016). „Watch the climate debate devolve into nonsense in the 10 years since An Inconvenient Truth”. vox.com. Vox. Retrieved 30 August 2016.
212. Mascaro, Lisa (12 February 2007). „GOP still cool on global warming”. Las Vegas Sun. Archived from the original on 2 January 2010. Retrieved 14 April 2007.
213. Trenberth, Kevin (2001). „The IPCC Assessment of global warming 2001”. Journal of the Forum for Environmental Law, Science, Engineering, and Finance (8–26). Archived from the original (Scholar search) on 6 December 2006. Retrieved 19 February 2014.
214. „Is Global Warming Real?”. National Geographic. 31 January 2019. Retrieved 16 May 2020.
215. „What’s up with the weather: the debate: Stephen H. Schneider”. Nova and Frontline. PBS. Retrieved 13 April 2007.
216. „Global Warming, the Anatomy of a Debate: A speech by Jerry Taylor of the Cato Institute”. Archived from the original on 24 January 2012.
217. „What’s up with the weather: the debate: Fred Palmer”. Nova and Frontline. PBS. Retrieved 13 April 2007.
218. Nicholas Stern (2006). „7. Projecting the Growth of Greenhouse-Gas Emissions”. In Stern, Nicolas (ed.). Stern Review: The Economics of Climate Change (– Scholar search). HM Treasury, Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-70080-1. Archived from the original (PDF) on 24 October 2007. Retrieved 19 February 2014.
219. Palmer, Brian (30 January 2012). „Global warming would harm the Earth, but some areas might find it beneficial”. The Washington Post.
220. Will, George, „When Bambi becomes Godzilla Archived 9 September 2010 at the Wayback Machine”, The Denver Post, 5 September 2010.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)