Home » Articole » Articole » Sănătate » Sănătatea

Sănătatea

postat în: Sănătate 0

Sanatatea

Sănătatea este eficienţa funcţională şi / sau metabolică a unui organism, în orice moment, atât la nivel celular cât şi global. Toate organismele individuale, de la cele mai simple la cele mai complexe, variază între o sănătate optimă şi sănătate zero (mort).

În domeniul medical, sănătatea este de obicei definită ca abilitatea unui organism de a răspunde eficient provocărilor (stres), precum şi în mod eficient a restabili şi susţine o „stare de echilibru”, cunoscut sub numele de homeostazie.

O altă definiţie larg acceptată de sănătate este cea al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Acesta spune că „sănătatea este o stare de completă bunăstare fizică, mentală şi socială, şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii”. În ultimii ani, această definiţie a fost modificată pentru a include capacitatea de a duce o „viaţă socială şi economică productivă.” Definiţia OMS nu este lipsită de critici, după cum unii susţin că sănătatea nu poate fi definită ca un stat, ci trebuie să fie văzută ca un proces continuu de adaptare la cerinţele în schimbare ale vieţii şi ale sensurilor pe care le dăm vieţii. Definiţia OMS este, prin urmare, considerată de mulţi ca fiind un scop idealist, mai degrabă decât o propunere realistă.

Raportul LaLonde a sugerat că există patru factori determinanţi ai sănătăţii generale pe care el le-a numit „biologia umană”, „mediu”, „stilul de viaţă”, şi „asistenţă medicală de organizare”. Astfel, sănătatea este menţinută prin ştiinţa şi practica medicală, dar poate fi, de asemenea, îmbunătăţită prin efort individual. Aptitudinile fizice, pierderea în greutate, alimentaţia sănătoasă, managementul stresului şi renunţarea la fumat şi alte abuzuri de substanţe, sunt exemple de măsuri pentru a îmbunătăţi sănătatea cuiva. Programele la locul de muncă sunt recunoscute de către un număr tot mai mare de companii pentru valoarea lor în îmbunătăţirea sănătăţii şi bunăstării angajaţilor lor, şi creşterea moralului, loialităţii şi productivităţii la locul de muncă. O companie poate oferi o sală de sport cu echipamente de fitness, iniţia programe de renunţare la fumat, asigura un management pentru nutriţie, greutate sau stres. Alte programe pot include evaluări de risc de sănătate, proiecţii de sănătate şi monitorizarea indicelui de masă corporală.

Un indice tot mai important al sănătăţii populaţiei este înălţimea, care este puternic influenţată de nutriţie şi sănătatea publică, printre alte standarde de trai şi calitate a vieţii. Studiul creşterii umane, cauzele şi implicaţiile sale, este cunoscut sub numele de auxologie.

Bunăstarea este un termen folosit uneori pentru a descrie starea psihologică de a fi sănătos, dar este cel mai des utilizat în domeniul medicinei alternative pentru a descrie starea cuiva.

Exerciţii fizice

Sanatatea-Exercitii

Exerciţiul fizic este performanţa unor activităţi în scopul de a dezvolta sau de a menţine aptitudinile fizice şi starea generală de sănătate. Acesta este adesea practicat ţi pentru îmbunătăţirea unor abilităţi atletice sau îndemânare. Exerciţiile fizice regulate şi frecvente sunt o componentă importantă în prevenirea unor boli ale prosperităţii, cum ar fi cancerul, bolile de inimă, bolile cardiovasculare, diabetul zaharat de tip 2, şi obezitatea.

Exerciţiile sunt, în general, grupate în trei tipuri, în funcţie de efectul general care îl au asupra organismului uman:

  • Exerciţii de flexibilitate, precum întinderea, care îmbunătăţesc mobilitatea muşchilor şi articulaţiilor
  • Exerciţii de aerobic, cum ar fi mersul pe jos şi alergarea, pentru creşterea anduranţei cardiovasculare
  • Exerciţii anaerobe, cum ar fi ridicarea de greutăţi sau sprintul, pentru creşterea pe termen scurt a forţei musculare.

Exerciţiul fizic este considerat important pentru menţinerea condiţiei fizice, inclusiv o greutate sănătoasă, construirea şi menţinerea oaselor sănătoase, a muşchilor şi articulaţiilor, promovarea bunăstării fiziologice, reducerea riscurilor chirurgicale, şi consolidarea sistemului imunitar.

O nutriţie adecvată este cel puţin la fel de importantă pentru sănătate ca exerciţiile. Atunci când se practică exerciţiile devine şi mai importantă o dietă bună pentru a asigura organismului raportul corect de macronutrienţi, pentru a ajuta organismul în procesul de recuperare după exerciţii fizice extenuante. Atunci când organismul suferă din cauza nutriţiei inadecvate, evoluează spre foame şi depinde pe conţinutul de grăsime pentru supravieţuire. Cercetările sugerează că producţia de hormoni tiroidieni poate fi afectată negativ de crize repetate datorită dietei şi restricţiei de calorii.

Odihna corespunzătoare şi recuperarea sunt, de asemenea, la fel de importante pentru sănătate ca şi exerciţiile, în caz contrar organismul se găseşte într-o stare permanentă de deteriorare şi nu se va îmbunătăţi sau adapta în mod adecvat la exerciţii.

Cei doi factori de mai sus pot fi compromişi prin compulsii psihologice (tulburări de alimentaţie, cum ar fi practica bulimiei, anorexia, şi alte stări bulimice), dezinformare, lipsa de organizare, sau o lipsă de motivaţie. Acestea conduc toate la o stare de sănătate scăzută.

Febra musculară poate apărea după orice fel de exerciţiu, în special în cazul în care corpul nu este într-o stare corespunzătoare pentru acest exerciţiu.

Igiena

Igiena este menţinerea unor practici sănătoase. În terminologia modernă, acest obicei este privit ca o referire în special la curăţenie. Termenul face trimitere la Hygieia, care era o fiică a lui Asclepius şi zeiţa sănătăţii, curăţeniei şi salubrităţii. Termenul conex de îngrijire înseamnă a îmbunătăţi aspectul fizic al cuiva prin eliminarea imperfecţiunilor evidente în aspectul acestuia, sau îmbunătăţirea igienei cuiva.

Semnele exterioare de igienă includ lipsa de murdărie vizibilă (inclusiv praful şi petele de pe haine) sau de miros urât. De la dezvoltarea teoriei germenilor de boală, igiena a ajuns să însemne orice practică ce conduce la absenţa unor niveluri nocive de bacterii.

O buna igiena este un ajutor pentru sănătate, frumuseţe, confort, şi interacţiuni sociale. Aceasta ajută în mod direct la prevenirea bolilor şi / sau izolarea lor.

Spălare (cu apă) este exemplul cel mai comun al comportamentului igienic. Spălare se face de multe ori cu săpun sau detergent, care ajută la eliminarea uleiurilor şi îndepărtarea particulelor de murdărie.

Practica igienei – cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor sau utilizarea de apă fiartă (şi, astfel, sterilizată) în chirurgie / operaţii medicale – au un impact profund asupra reducerii răspândirii bolii. Acest lucru se datorează faptului că apa fiartă ucide sau elimină boala cauzatoare de microbi (germeni), în imediata vecinătate. De exemplu, spălatul pe mâini după folosirea toaletei şi înainte de manipularea alimentelor reduce şansa de răspândire a bacteriilor E.coli şi hepatitei A, ambele fiind răspândite de la contaminarea cu fecale a alimentelor.

Igiena corespunzătoare necesită o aprovizionare adecvată şi convenabilă cu apă curată. În mare parte în lumea în curs de dezvoltare menţinerea unui nivel acceptabil de curăţenie este dificilă sau chiar imposibilă pentru o mare parte a populaţiei din cauza lipsei de alimentare cu apă şi canalizare adecvată. Acest lucru duce la răspândirea rapidă şi dezvoltarea bolilor, cum ar fi trachoma, care sunt rare în lumea dezvoltată.

Nutriţia

Nutriţia este o ştiinţă care studiază relaţia dintre alimentaţie şi stările de sănătate şi de boală. Dieteticieni sunt profesionişti în sănătate specializaţi în acest domeniu de expertiză. Ei sunt, de asemenea, singurele cadre medicale de înaltă calificare care pot oferi consiliere şi intervenţii dietetice în condiţii de siguranţă.

Între extremele de sănătate optimă şi moarte de foame sau de malnutriţie, există o serie de boli care pot fi provocate sau atenuate prin schimbări în dietă. Deficienţele, excesele şi dezechilibrele în dietă pot produce efecte negative asupra sănătăţii, ceea ce poate duce la boli, cum ar fi scorbutul, obezitatea sau osteoporoza, precum şi probleme psihologice şi comportamentale. Mai mult decât atât, ingestia excesivă de elemente care nu au nici un rol aparent în sănătate, (de exemplu, plumb, mercur, PCB, dioxine), poate induce efecte toxice şi potenţial letale, în funcţie de doză. Ştiinţa nutriţiei încearcă să înţeleagă cum şi de ce aspectele specifice dietetice influenţează sănătatea.

Sănătatea mentală

Sănătatea mentală este un concept care se referă la bunăstarea emoţională şi psihologică a unui individ uman. Merriam-Webster defineşte sănătatea mentală ca „o stare de bunăstare emoţională şi psihologică în care un individ este capabil de a utiliza capacităţile sale cognitive şi emoţionale, funcţia în societate, şi să îndeplinească cerinţele obişnuite ale vieţii de zi cu zi.”

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), nu există o definiţie „oficială” pentru sănătatea mentală. Diferenţele culturale, evaluările subiective, şi concurente teorii profesionale, afectează cu toate modul de definire a „sănătăţii mentale”. În general, cei mai mulţi experţi sunt de acord că „sănătatea mentală” şi „boala mentală” nu sunt opuse. Cu alte cuvinte, absenţa unei tulburări psihice recunoscute nu este neapărat un indicator de sănătate mentală.

Un mod de a considera sănătatea mentală este de a vedea cât de eficient şi cu succes trăieşte o persoană. Senzaţia de capabilitate şi competenţă, aptitudinea de a controla niveluri normale de stres, menţinea de relatii satisfăcătoare, şi o viaţă independentă, precum şi posibilitatea de a „da înapoi”, sau de a recupera în situaţii dificile, sunt toate semne de sănătate mentală.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice (CC BY-SA 3.0).

(Include text tradus din din Wikipedia)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *