Ne-ar plăcea să credem că propriul calculator este ferit de pericole, atât din afara cat şi din interiorul organizaţiei. În realitate însă, există o serie de factori care pot periclita computerul nostru, ducând la pierderea sau furtul datelor şi, în unele cazuri, chiar la distrugerea calculatorului. Astfel, anumite persoane ar putea să spargă securitatea sistemului pentru a obţine informaţii sau a trimite viruşi, iar diversele programe „spion” (a se vedea mai jos) se instalează în sistem căutând date despre utilizator.
Având în vedere specificul activităţii fiecărei instituţii, de cele mai multe ori datele stocate în calculator au o valoare mult mai mare decât echipamentele ca atare şi de aceea securitatea şi integritatea acestora reprezintă o prioritate. Totodată, infectarea unui calculator conectat în reţea reprezintă un pericol şi pentru celelalte calculatoare şi deci pentru întreaga organizaţie.
De ce trebuie să ne protejăm? În ultimii ani, pe măsura generalizării Internet-ului, a crescut şi numărul de viruşi, aplicaţii maliţioase etc. Este din ce în ce mai dificil pentru utilizator să se protejeze şi să scape de aceste probleme.
Putem să ne ferim de aceste riscuri, dacă urmăm câţiva paşi simpli pentru a securiza computerul, cum ar fi actualizarea permanentă a sistemului de operare, instalarea unui program antivirus şi a unui firewall, utilizarea de parole şi back-up-uri.
| Principalele riscuri sunt: |
| viruşii şi troienii programele spion programele hijack-er atacurile hacker-ilor pierderea/furtul datelor |
Atât riscurile cât şi principalele căi de apărare sunt descrise detaliat în cele ce urmează.
Riscuri
2 noiembrie 1988 a fost o zi importantă pentru securitatea Internet-ului. În acea zi un proaspăt absolvent al Universităţii Cornell din Statele Unite, Robert Morris Jr., a executat un program de tipul vierme, primul program care a afectat într-un mod foarte serios Internet-ul. În câteva secunde, mii de calculatoare de pe întreg teritoriul Statelor Unite au fost scoase din funcţiune de neobişnuitul program. Sute de reţele ale institutelor de cercetare, universităţilor, dar şi ale celor câteva companii care erau conectate în acea vreme la Internet au fost afectate.
În decursul câtorva ore a fost format un grup de voluntari care să rezolve cât mai rapid această situaţie urgentă. Membrii grupului, denumit „Virus Net”, comunicau cu ajutorul telefonului şi al segmentelor neafectate ale reţelei. În urma unui efort deosebit au reuşit să identifice cauza problemei, să izoleze programul virus şi să găsească o slăbiciune în codul acestuia. Această descoperire a făcut ca răspândirea virusului să fie oprită într-un timp record de 24 de ore de la apariţie.
Deşi nu a avut efecte catastrofale, Internet-ul fiind format din foarte puţine calculatoare la acea vreme (câteva zeci de mii, faţă de câteva sute de milioane câte sunt acum), acest incident a tras un serios semnal de alarmă în ceea ce priveşte securitatea sistemelor informatice în general şi a reţelelor în special.Virusul lui Morris a revelat vulnerabilitatea Internetului şi a făcut să fie conştientizată nevoia de securizare a acestuia, având acelaşi efect asupra lumii informatice ca şi efectul primei deturnări a unui avion de pasageri, în 1960, asupra lumii aviaţiei.
(Sursa: MCTI)
Lasă un răspuns