Home » Articole » Articole » Știință » Pseudoștiință » Astrologia » Semnele astrologice în zodiacul occidental

Semnele astrologice în zodiacul occidental

postat în: Astrologia 0

În astrologia occidentală, semnele astrologice sunt cele douăsprezece sectoare de 30° ale eclipticii, începând de la echinocțiul de primăvară (vernal, una dintre intersecțiile eclipticii cu ecuatorul ceresc), cunoscut și sub numele de la Primul Punct din Berbec. Ordinea semnelor astrologice este Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioara, Balanța, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător și Pești.

Conceptul de zodiac își are originea în astrologia babiloniană, iar mai târziu a fost influențat de cultura elenistică. În funcție de astrologie, fenomenele cerești se referă la activitatea umană pe principiul “cum e sus, așa și jos”, astfel încât semnele sunt făcute să reprezinte modurile caracteristice de exprimare.

Frupul de douăsprezece sectoare al eclipticii constituie cadrul principal de referință al astrologiei atunci când se analizează pozițiile corpurilor cerești, dintr-un punct de vedere geocentric, astfel încât putem găsi, de exemplu, Soarele la 23° de Berbec (23° longitudine), Luna la 7° de Scorpion (217° longitudine), sau Jupiter la 29° de Pești (359° longitudine). Pe lângă corpurile cerești există și alte puncte astrologice care depind de localizarea geografică și timp (și anume, Ascendentul, Meridianul ceresc, Vertexul și limitele de separare ale caselor astrologice), la care se face referire în cadrul acestui sistem de coordonate ecliptic.

În prezent sunt folosite diverse abordări pentru măsurarea și împărțirea cerului de diferite sistemele de astrologie, deși tradiția numelor și a simbolurilor zodiacale rămâne consistentă. Astrologia occidentală măsoară pornind de la punctele echinocțiul și solstițiului (puncte legate de zilele egale, cele mai lungi și cele mai scurte ale anului tropical), în timp ce Jyotiṣa sau astrologia vedică măsoară de-a lungul planului ecuatorial (anul sideral). Precesiunea rezultată în diviziunile zodiacale ale astrologiei occidentale nu corespunde cu perioada actuală a constelațiilor care poartă nume similare, în timp ce măsurătorile Jyotiṣa încă corespund cu constelațiile respective.

În astrologia occidentală și asiatică, accentul se pune pe spațiu, și mișcarea Soarelui, Lunii si planetelor pe cer prin fiecare dintre semnele zodiacale. În astrologia chineză, prin contrast, accentul se pune pe timp, zodiacul funcționând pe cicluri de ani, luni și ore ale zilei. Cu toate acestea, o trăsătură comună a tuturor celor trei tradiții este semnificația Ascendentului – semnul zodiacal, care este în creștere (datorită rotației Pământului) pe orizontul estic, la momentul nașterii unei persoane.

Semnele zodiacale occidentale

Istoria și simbolismul zodiacului

Cele douăsprezece semne ecliptice (Cele douăsprezece semne ecliptice Fiecare punct marchează începutul unui semn și acestea sunt separate de 30°. Intersecția ecuatorului ceresc cu ecliptica definesc punctele echinocțiului:. Primul Punct din Berbec (Aries20) și Primul Punct din Balanța (Libra20). Marele cerc care conține polii cerești și polii ecliptici (P și P ‘), se intersectează cu ecliptica la 0° de Rac (Cancer20) și 0° de Capricorn (Capricorn20). În această ilustrație, Soarele este poziționat în mod schematic la începutul Vărsătorului (Aquarius20).)

Deși astrologia occidentală este, în esență, un produs al culturii greco-romane, unele dintre conceptele sale de bază își au originea în Babilonia. Trimiterile izolate la “semne” celești din surse sumeriene sunt insuficiente pentru a vorbi despre un zodiac sumerian. Mai exact, împărțirea eclipticii în douăsprezece sectoare egale este o construcție conceptuală babiloniană.

Până în secolul al 4-lea î.e.n., astronomia babiloniană și sistemul lor de semne cerești au influențat cultura greacă și, de la sfârșitul secolului al 2-lea î.e.n., astrologia egipteană a avut de asemenea o influență semnificativă. Acest lucru a dus, spre deosebire de tradiția mesopotamiană, la un puternic accent pe diagrama de naștere a individului și la crearea astrologiei horoscopice, folosind Ascendentul (gradul de creștere a eclipticii la momentul nașterii), precum și cele douăsprezece case. Asocierea semnelor astrologice cu pcele atru elemente clasice ale lui Empedocle a fost o altă evoluție importantă în caracterizarea celor douăsprezece semne.

Cunoștințele astrologice din secolul 2 e.n. sunt descrise în cartea Tetrabiblos a lui Ptolemeu, o lucrare care a fost responsabilă pentru răspândirea cu succes a astrologiei în Europa și în Orientul Mijlociu, și a rămas o referință timp de aproape șaptesprezece secole întrucât tradițiile ulterioare au făcut puține modificări substanțiale la învățăturile sale de bază.

Tabelul de mai jos enumără cele douăsprezece diviziuni ale longitudinii cerești, cu denumirile în latină (în continuare utilizate pe scară largă) și traducerea în limba română. Intervalele de longitudine, fiind o diviziune matematică, sunt închise pentru primul final (a) și deschise pentru al doilea (b) – de exemplu, șa 30° longitudine este primul punct din Taur, care nu face parte din Berbec. Asocierea datelor calendaristice cu semnele astrologice are sens doar atunci când ne referim la astrologia semnului Soare (o astrologie simplificată, populară).

  • Semn >>> Longitudine cerească (a ≤ λ < b) >>> Simbol >>> Traducere
  • Aries >>> 0° – 30° >>> Aries20 >>> Berbec
  • Taurus >>> 30° – 60° >>> Taurus20 >>> Taur
  • Gemini >>> 60° – 90° >>> Gemini20 >>> Gemeni
  • Cancer >>> 90° – 120° >>> Cancer20 >>> Rac
  • Leo >>> 120° – 150° >>> Leo20 >>> Leu
  • Virgo >>> 150° – 180° >>> Virgo20 >>> Fecioară
  • Libra >>> 180° – 210° >>> Libra20 >>> Balanță
  • Scorpio >>> 210° – 240° >>> Scorpio20 >>> Scorpion
  • Sagittarius >>> 240° – 270° >>> Sagittarius20 >>> Săgetător
  • Capricorn >>> 270° – 300° >>> Capricorn20 >>> Capricorn
  • Aquarius >>> 300° – 330° >>> Aquarius20 >>> Vărsător
  • Pisces >>> 330° – 360° >>> Pisces20 >>> Pești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *