Antichitate
Sf. Augustin (354-430) a crezut că determinismul astrologie intră în conflict cu doctrinele creștine ale omului cu voință liberă și responsabilitate, iar Dumnezeu nu este cauza răului, dar și-a argumentat opoziția filozofic, invocând eșecul astrologiei în a explica gemenii care se comportă în mod diferit, deși concepuți în același moment și născuți în aproximativ același timp.
Evul Mediu
Unele dintre practicile astrologiei au fost atacate pe motive teologice de astronomi musulmani medievali, precum Al-Farabi (Alpharabius), Ibn al-Haytham (Alhazen) și Avicenna. Ei au spus că metodele astrologilor intră în conflict cu vederile ortodoxe religioase ale savanților islamici, atunci când sugerează că voința lui Dumnezeu poate fi cunoscută și prezisă dinainte. De exemplu, în „Respingere astrologiei„, Risāla fī ibṭāl aḥkām al-nojūm, Avicenna argumentează împotriva practicii astrologiei în timp ce susține principiul că planetele pot acționa ca agenți de cauzalitate divină. Avicenna a considerat că mișcarea planetelor a influențat viața pe pământ într-un mod determinist, dar a argumentat împotriva posibilității de a determina influența exactă a stelelor. În esență, Avicenna nu a negat dogma de bază a astrologiei, dar a negat capacitatea noastra de a înțelege în măsura în care previziunile precise și fataliste ar putea fi făcute prin astrologie. Ibn Qayyim Al-Jawziyya (1292-1350), în Miftah lui Dar al-SaCadah, a folosit de asemenea argumente fizice din astronomie pentru a pune la îndoială practica astrologiei judiciare. El a recunoscut că stelele sunt mult mai mari decât planetele, și a argumentat:
”Și dacă voi astrologii răspundeți că este sigur că influențele lor sunt neglijabile din cauza acestei distanțe și a micimii, atunci de ce pretindeți o influență mare pentru cel mai mic corp ceresc, Mercur? De ce ați considerat că Al-Ra și al-Dhanab, care sunt două puncte imaginare [nodurile ascendent și descendent], influențează?”
– Ibn Qayyim Al-Jawziyya
Epoca modernă
Catehismul Bisericii Catolice susține că prezicerea, inclusiv astrologia predictivă, este incompatibilă cu convingerile catolice moderne, cum ar fi voința liberă:
”Toate formele de prezicere trebuie respinse: recursul la Satan sau demoni, evocarea morților sau altele presupuse în mod fals ca „dezvăluind” viitorul. Consultarea horoscoapelor, astrologia, ghicirea în palmă, interpretarea semnelor, și a destinelor, fenomenele de clarviziune, și recurgerea la medii, cu toate ascund dorința de putere de-a lungul timpului, istoria, și, în ultimă analiză, alte ființe umane, precum și o dorință pentru a concilia puteri ascunse. Ele contrazic onoarea, respectul și teama iubitoare pe care le datorăm numai lui Dumnezeu.”
– Catehismul Bisericii Catolice
Lasă un răspuns