(Sistemul ptolomeic geocentric al universului descris de Andreas Cellarius, 1660-1661)
Tratatele despre planetele ptolemaice și influența lor asupra oamenilor născuți „sub domnia lor” apar în formă de carte xilografică, așa-numitele „cărți planetare” sau Planetebücher, pe la aproximativ 1460, în sudul Germaniei, și rămân populare în întreaga Renaștere germană, exercitând o mare influență iconografică până în secolul al 17-lea. Un exemplu timpuriu notabil este Hausbuch de Wolfegg din cca. 1470. Chiar mai devreme, Hans Talhoffer, într-un manuscris din 1459, include un tratat despre planete și copii-planete.
Aceste cărți listă de obicei publică un bîrbat say femeie titan cu fiecare planetă, Cronos și Rhea cu Saturn, Eurymedon si Themis cu Jupiter, Hyperion și Theia cu Soare, Atlas și Phoebe cu Luna, Coeus și Metis cu Mercur, iar Oceanus și Tethys cu Venus.
Calitățile moștenite de la planete de către copiii lor sunt după cum urmează:
- Saturn: melancolie și apatie
- Jupiter: vânătoare
- Marte: militărie și război
- Soare: muzica si atletism
- Luna: apa și călătoriile
- Mercur: bani și comerț
- Venus: erotism și pasiune.
Planete clasice
Cele șapte planete clasice sunt cele ușor vizibile cu ochiul liber, și au fost astfel cunoscute astrologilor antici. Ele sunt Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn. Uneori, Soarele și Luna au fost denumite „lumini” sau „luminarii”. Vesta și Uranus pot fi de asemenea văzute chiar cu ochiul liber, cu toate că nicio cultură antică nu pare să fi luat act de acestea. Denumirile astrologice atașate celor șapte planete clasice s-au păstrat încă din cele mai vechi timpuri. Astrologii numesc cele șapte planete clasice „cele șapte planete personale și sociale”, deoarece acestea se spune că reprezeintă unitățile umane de bază ale fiecărui individ. Planetele personale sunt Soarele, Luna, Mercur, Venus și Marte. Planetele sociale sau transpersonale sunt Jupiter și Saturn. Jupiter și Saturn sunt adesea numit primele dintre planetele „transpersonale” sau „transcendente” deoarece ele reprezintă o tranziție de la planetele interioare personale la planetele exterior moderne, impersonale. Planetele exterioare moderne Uranus, Neptun și Pluto sunt adesea numite planetele colective sau transcendentale. Următoarea este o listă a planetelor și caracteristicilor asociate acestora.
Soare
(Helios pe un basorelief de la Ilion, la începutul secolului al 4-lea î.e.n.)
Soarele ( ) este planeta guvernatoare a Leului și este exaltată în Berbec. În mitologia greacă, Soarele a fost reprezentat de titanii Hyperion și Helios (Sol la romani, și mai târziu de Apollo, zeul luminii). Soarele este steaua din centrul sistemului nostru solar, în jurul căreia Pământul și celelalte planete se învârt și ne oferă căldură și lumină. Arcul pe care Soarele se deplasează în fiecare an, răsărind și apunând într-un loc ușor diferit în fiecare zi, este, prin urmare, în realitate, o reflectare a propriei orbite a Pământului în jurul Soarelui. Acest arc este mai mare cu cât este mai la nord sau la sud de latitudinea ecuatorului, oferind o diferență mai mare între extreme între zi și noapte și între anotimpuri în cursul anului. Soarele călătorește prin cele douăsprezece semne ale zodiacului pe tot parcursul drumului său anual, petrecând aproximativ o lună în fiecare. Prin urmare, poziția Soarelui la ziua de naștere a unei persoane determină ceea ce se numește de obicei semnul „soarelui” ei. Oricum, semnul Soarelui variază mult între astrologia occidentală (semnul se schimbă în jurul zilelor de 22-23 ale fiecărei luni) și astrologia hindusă (semnul se schimbă în jurul zilelor de 14-15 ale fiecărei luni), din cauza sistemelor diferite de calcule planetare, ca urmare a definițiilor tropicale și, respectiv, siderale.
(Soarele, steaua din centrul Sistemului Solar)
Astrologic vorbind, Soarele se consideră de obicei că reprezintă ego-ul conștient, sinele și expresia sa, puterea personală, mândria și autoritatea, calitățile de lider și principiile de creativitate, spontaneitate, sănătate și vitalitate, a căror sumă este numită „forța vitală”. Una dintre primele referințe înregistrate despre cultul Soarelui este în religia mesopotamiană și este descrisă în Epopeea lui Ghilgameș. Poetul Marcus Manilius din primul secol, în epopeea sa, un poem de 8000 versuri, Astronomica, a descris Soarele, sau Sol, ca fiind benign și favorabil. În medicină, Soarele este asociat cu inima, sistemul circulator și timusul. În Ayurveda, ea domnește peste forța vitală (praan-Shakti), reglementează temperamentul biliar (pitta), stomacul, oasele și ochii. În astrologia modernă, Soarele este conducătorul nativ primar al casei a cincea.
Soarele este asociat cu duminica. Dante Alighieri a asociat Soarele cu arta liberală a muzicii. În astrologia chineza, Soarele reprezintă Yang, principiul activ, principiul vieții masculine.
Luna
(Luna sau Diana, purtând o coroană de semilună, și conducând un car tras de boi (biga), pe placa Parabiago (secolele 2-5 e.n.), https://en.wikipedia.org/wiki/File:Patera_di_Parabiago_-_MI_-_Museo_archeologico_-_Diana_-_Luna_-_25-7-2003_-_Foto_Giovanni_Dall%27Orto_-_25-7-2003.jpg)
Luna ( ) este planeta guvernatoare a Racului și este exaltată în Taur. În mitologia romană, Luna a fost uneori identificat cu Diana. Luna este suficient de mare pentru ca gravitația ei să afecteze Pământul, stabilizând orbita sa și producând fluxurile și refluxurile regulate ale mareelor. Ziua lunară se sincronizează cu orbita în jurul Pământului într-o asemenea manieră încât aceeași parte a Lunii se găsețte mereu spre Pământ, iar cealaltă parte, cunoscută sub numele de „partea îndepărtată a Lunii”, este orientată spre spațiu.
(Lună plină, https://en.wikipedia.org/wiki/File:FullMoon2010.jpg)
Astrologic vorbind, Luna este asociată cu aspectul unei persoane emoționale, cu obiceiuri inconștiente, ritm, amintiri, stare de spirit și capacitate de a reacționa și de a se adapta la cei din jurul lor. Este, de asemenea, asociată cu mama, instinctele materne sau nevoia de a hrăni, acasă, nevoia de securitate, și trecutul, în special cu experiențe timpurii și a copilăriei. Poetul primului secol Manilius a descris Luna ca fiind melancolică. În medicină Luna este asociată cu sistemul digestiv, stomacul, sânii, ovarele și menstruația (care se produce pe baza unui ciclu lunar) și a pancreasul. În ciuda desemnării lui Manilius, Luna este frecvent asociată cu umorul flegmatic; ea a condus spiritele animale. În astrologia modernă, Luna este conducătorul nativ principal al celei de a patra casă.
Luna este asociată cu luni, adică ziua Lunei. Dante Alighieri a asociat Luna cu arta liberală a gramaticii.
În astrologia chineză, Luna reprezintă Yin, principiul de viață feminin pasiv și receptiv. În astrologia indiană, Luna este numită Chandra sau Soma și reprezintă mintea și mama. Nodul lunar de nord (numit Rahu) și nodul lunar de sud (numit Ketu) sunt considerate a fi de o importanță deosebită și li se acordă un loc egal alături de cele șapte planete clasice, ca parte a celor nouă navagraha.
Lasă un răspuns