Susținătorii au definit astrologia drept un limbaj simbolic, o formă de artă, o știință și o metodă de prezicere. Cu toate că cele mai multe sisteme astrologice culturale împărtășesc rădăcini comune din filozofiile antice care s-au influențat reciproc, mulți folosesc metode care diferă de cele din Occident. Acestea includ astrologia hindusă (de asemenea cunoscută sub numele de „astrologia indiană” și în timpurile moderne sub numele de „astrologia vedică”) ți astrologia chineză, ambele au influențat istoria culturală a lumii.
Astrologia occidentală
Astrologia occidentală este o formă de prezicere bazată pe construirea unui horoscop pentru un moment exact, cum ar fi nașterea unei persoane. Acesta folosește zodiacul tropical, care este aliniat la punctele echinocțiului.
Astrologia occidentală se bazează pe mișcările și pozițiile relative ale corpurilor cerești, cum ar fi Soarele, Luna si planetele, care sunt analizate prin mișcarea lor prin semnele zodiacale (douăsprezece diviziuni spațiale ale eclipticii), precum și prin aspectele lor (bazate pe unghiuri geometrice ) în raport unul cu celălalt. Ele sunt, de asemenea, luate în considerare prin plasarea lor în case (douăsprezece diviziuni spațiale ale cerului). Reprezentarea modernă a astrologiei în media populară occidentală este de obicei redusă la astrologia semnului Soarelui, care ia în considerare doar semnul zodiacal al Soarelui la data nașterii unui individ, și reprezintă doar 1/12 din diagrama totală.
Horoscopul exprimă vizual setul de relații pentru timpul și locul evenimentului ales. Aceste relații sunt între cele șapte „planete”, semnificând tendințele, precum război și dragoste; cele douăsprezece semne ale zodiacului; și cele douăsprezece case. Fiecare planetă este într-un anumit semn și o anumită casă, la momentul ales, atunci când este observată de la locul ales, creând două tipuri de relații. Un al treilea tip este aspectul fiecărei planete față de orice altă planetă, de exemplu două planete la un unghi de 120° (în ‘trigon’) sunt într-o relație armonioasă, dar două planete la 90 ° ( ‘pătrat’) sunt într-o relație conflictuală . Împreună, aceste relații și interpretările lor se presupune că formează „… limbajul cerurilor care vorbește oamenilor învățați.”
Alaturi de prezicerea prin tarot, astrologia este una dintre domeniile de bază ale ezoterismului occidental, și, ca atare, a influențat sistemele de credință magice nu numai printre esoteriști și hermeticiștii occidentali, dar și sisteme de credință precum wicca, care au împrumutat din sau au fost influențate de tradiția ezoterică occidentală. Tanya Luhrmann a spus că „toți magicienii știu câte ceva despre astrologie,” și se referă la un tabel de corespondențe în cartea lui Starhawk, Dansul spiralei, organizat în funcție de planete, ca un exemplu de învățătură astrologică studiată de magicieni.
Astrologia hindusă
(Pagină dintr-un tratat indian de astrologie, c. 1750)
Cel mai vechi text vedic despre astronomie este Vedanga Jyotisha; gândirea vedică ulyrtioară a inclus și astrologia.
Astrologia natală hindusă își are originea în astrologia elenistică din secolul 3 î.e.n., deși încorporează casele lunare hinduse. Denumirile semnelor (de exemplu, grecescul ‘Krios’ pentru Berbec, în hindi ‘Kriya’), a planetelor (de exemplu, grecescul „Helios” pentru Soare, ăn astrologia hindusă „Heli”), și termenii astrologici (de exemplu, „apoklima” greacă și „sunaphe „pentru declinație și conjuncție planetară, în hindi ‘apoklima’ și ‘sunapha’, respectiv) în textele Varaha Mihira sunt considerate dovezi concludente, de origine greacă pentru astrologie hindusă. Tehnicile indiene s-ar putea să fi fosy îmbogățite și cu unele dintre tehnicile babiloniene.
Astrologia chineză și din Asia de Est
Astrologia chineză are o relație strânsă cu filozofia chineză (teoria celor trei armonii: cerul, pământul și omul) și folosește concepte precum yin și yang, cele cinci faze, cele 10 tulpini celeste, cele 12 filiale pământești, și shichen (時辰 o formă de măsurare a timpului utilizată în scopuri religioase). Utilizarea timpurie a astrologiei chineze a fost limitată în principal la astrologia politică, observarea fenomenelor neobișnuite, identificarea prevestirilor și selectarea zilelor de bun augur pentru evenimente și decizii.
Constelațiile Zodiacului din Asia de Vest și Europa nu au fost utilizate; în schimb cerul este împărțit în Trei Incinte (三 垣 sān yuán), și douăzeci și opt de vase (二十八宿 èrshíbā xiù), în douăsprezece Ci (十二次). Zodiacul chinezesc de douăsprezece semne de animale se spune că reprezintă douăsprezece tipuri diferite de personalitate. Ea se bazează pe cicluri de ani, luni lunare, și perioade de două ore ale zilei (shichen). Zodiacul începe in mod traditional cu semnul Șobolanului, iar ciclul continuă prin 11 alte semne de animale: Bou, Tigru, Iepure, Dragon, Șarpe, Cal, Capră, Maimuță, Cocoș, Câine și Porc. Sistemele complexe de prezicere a sorții și destinului, bazate pe ziua de naștere a persoane, anotimp, și ora nașterii, precum ziping și Zi Wei Dou Shu (în chineza simplificată: 紫微斗数; în chineza tradițională: 紫微斗數; pinyin: zǐwēidǒushù) sunt încă utilizate cu regularitate în zilele noastre în astrologia chineză. Ele nu se bazează pe observațiile directe ale stelelor.
Zodiacul coreean este identic cu cel din China. Zodiacul vietnamez este aproape identic cu Zodiacul chinezesc, cu excepția celui de al doilea animal este apa Bivolul de apă ân loc de Bou, iar al patrulea animal este Pisica în loc de Iepure. Japonezii, începând cu 1873, au sărbătorit începutul noului an la 1 ianuarie, conform calendarului gregorian. Zodiac Thai începe nu cu Anul Nou Chinezesc, ci fie în prima zi a lunii a cincea din calendarul lunar Thai, fie în timpul festivalului Songkran (acum sărbătorit la fiecare 13-15 aprilie), în funcție de scopul utilizării.
Lasă un răspuns