Home » Articole » Articole » Știință » Pseudoștiință » Astrologia » Testarea științifică și analiza filozofică a astrologiei

Testarea științifică și analiza filozofică a astrologiei

postat în: Astrologia 0

Astrologia

Comunitatea științifică respinge astrologia considerând că nu are nicio putere explicativă pentru a descrie universul, și consideră că este o pseudoștiință. Testarea științifică a astrologiei a fost efectuată, dar nu au fost găsite dovezi pentru a susține oricare dintre premisele sau efectele pretinse prezentate în tradițiile astrologice. Nu există niciun mecanism de acțiune propus, prin care pozițiile și mișcările stelelor și planetelor ar putea afecta oamenii și evenimentele de pe Pământ, care să nu contrazică aspectele de bază binecunoscute ale biologiei și fizicii. Cei care continuă să creadă în astrologie au fost caracterizați ca făcând acest lucru „… în ciuda faptului că nu există nicio bază științifică verificată pentru convingerile lor, și există chiar dovezi puternice contrare.”

S-a arătat de asemenea că confirmarea părtinitoare este un factor psihologic care contribuie la credința în astrologie. Confirmarea părtinitoare este o formă de prejudecată cognitivă. Conform literaturii disponibile, cei care cred în astrologie tind să-și amintească în mod selectiv predicții care se dovedesc a fi adevărate, și nu-și amintesc pe cele care se dovedesc a fi false. O alt- formă, diferită, de confirmare părtinitoare, contează, de asemenea, respectiv când cei care cred de multe ori nu reușesc să facă distincția între mesajele care demonstrează capacități speciale și cele care nu reușesc să demonstreze acest lucru. Astfel, există două forme distincte de confirmare părtinitoare care sunt în studiu cu privire la credința în astrologie.

Demarcație

În conformitate cu criteriul falsificabilității, propus pentru prima dată de filosoful științei Karl Popper, astrologia este o pseudoștiință. Popper a considerat astrologia ca „pseudo-empirică”, prin aceea că „face apel la observare și experiment,” dar, „cu toate acestea, nu ajunge la standarde științifice.” Spre deosebire de disciplinele științifice, astrologia nu a răspuns la falsificabilitate prin experiment.

Spre deosebire de Popper, filozoful Thomas Kuhn a susținut că nu lipsa falsifiabilității face astrologia neștiințifică, și că mai degrabă procesul și conceptele astrologice sunt non-empirice. Kuhn a considerat că, deși astrologii, punct de vedere istoric, au făcut predicții care categoric nu au fost corecte, acest lucru în sine nu o face neștiințifică, nici încercările astrologi de a explica eșecurile susținând că elaborarea unui horoscop este foarte dificilă. Mai degrabă, din punctul de vedere al lui Kuhn, astrologia nu este știință deoarece ea a fost întotdeauna mai apropiată de medicina medievală; amândouă au urmat o serie de reguli și linii directoare pentru un domeniu aparent necesar, cu deficiențe cunoscute, dar nu au făcut nicio cercetare deoarece domeniile respective nu pot fi supuse cercetării, și deci „ele nu au nicio problemă pentru a o rezolva și, prin urmare, nicio știință a practicii.” În timp ce un astronom ar putea corecta eșecurile, un astrolog nu are această posibilitate. Un astrolog ar putea doar explica eșecurile, dar fără a putea revizui ipoteza astrologică într-un mod semnificativ. Ca atare, pentru Kuhn, chiar dacă stelele ar putea influența viața oamenilor, astrologia nu este științifică.

Filozoful Paul Thagard afirmă că astrologia nu poate fi considerată ca fiind falsă în acest sens atâta timp cât nu a fost înlocuită cu un succesor. În cazul prezicerii comportamentului, psihologia este alternativa. Pentru Thagard un alt criteriu de demarcare a științei de pseudoștiință este că știința respectivă trebuie să progreseze și comunitatea cercetătorilor ar trebui să încerce să compare teoria actuală cu alternative, și să nu fie „selectivă în considerarea confirmărilor și neconfirmărilor.” Progresul este definit aici ca explicarea fenomenelor și rezolvarea problemelor existente, dar astrologia nu a reușit să progreseze schimbându-se doar puțin în aproape 2000 de ani. Pentru Thagard, astrologii acționează ca și când ar fi vorba de o știință normală considerând că bazele astrologiei sunt bine fundamentate în ciuda „multor probleme nerezolvate”, și în fața unor teorii alternative mai bune (psihologia). Din aceste motive Thagard vede astrologia ca pseudoștiință.

Pentru filozoful Edward W. James, astrologia este irațională, nu din cauza numeroaselor probleme cu mecanismele și de falsificabilitatea din cauza experimentelor, ci pentru că o analiză a literaturii astrologice arată că este infuzată cu logică falsă și raționament sărac.

”Ce dacă în toate scrierile astrologice întâlnim doar puțină apreciere a coerenței, insensibilitate flagrantă la probe, niciun sens al unei ierarhii de motivații, un slab control al forței contextuale al critieriilor, un refuz încăpățânat de a urmări un argument pentru a vedea unde duce, o naivitate puternică în ceea ce privește eficiența explicației și așa mai departe? În acest caz, cred că, suntem perfect justificați în respingerea astrologiei ca irațională. … Astrologie pur și simplu nu reușește să răspundă cerințelor variate ale raționamentului legitim.”

– Edward W. James

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *