Lacrima – florii de nufar, ce canta!
Valuri o poarta spre iazuri, la mori.
Luna, si tu ii rascumperi, cand mori,
noaptea de jar si mutenie sfanta?
Lin, cu petale umflate, surori
zveltul picior in mocirla-si implanta.
Zvonul e dulce. Raza e franta.
Bate un vant mohorat prin culori.
Unde e printul menit sa-i deschida
portile nuntii prin tara fluida?
Salcii cu plans auriu se retrag.
Nu-ti mai desface inelele, apa!
Mici ii sunt umerii: are sa-ncapa…
Albul tacerii o-ntampina-n prag.
Lasă un răspuns