(Leonardo da Vinci, Omul Vitruvian – cca.1485 – Academia, Veneția)
Atât știința cât și arta implică testarea unor idei, în laboratorul omului de știință sau studioul artistului, transformarea cunoașterii lor în mesaje. Atât știința, cât și arta au ca scop înțelegerea și descrierea lumii din jurul nostru. Studiul sunetelor muzicale este parte integrantă și specială din fizică, la fel ca și studiul culorilor și al reflexiei și refracției luminii. Iar muzica și matematica au fost mai demult nedespărțite.
Când Paul Dirac a publicat faimoasa sa ecuație prezicând prezența materiei și a antimateriei, Albert Einstein a spus că Dirac, pentru a inventa această teorie a trebuit să realizeze un echilibru între geniul omului de știință și nebunia artistului.
Mulți oameni de știință au fost și artiști de-a lungul timpului, precum Leonardo de Vinci, sau matematicianul Dan Barbilian (cunoscut ca artist sub numele de Ion Barbu). Pentru astfel de oameni polivalenți, știința și arta au fost căi diferite către un același scop final: adevărul spiritual. Arta folosește instrumente fabricate printr-o cunoaștere științifică, iar artistul reușește să transmită mesajul său cel mai bine printr-o investigație științifică a realității. La fel cum știința (cartografia, astronomia, medicina, etc.) a reușit de multe ori să progreseze de-a lungul timpului cu ajutorul informațiilor obținute din opere de artă (picturi, sculpturi, etc.)
Efectele fiziologice, psihologice și fizice ale culorii și luminii au ajutat artiștii de-a lungul timpului, în special impresioniștii și post-impresioniștii, să redea cât mai bine realitatea în operele lor.
Arta fotografică nu ar exista fără aportul consistent al fizicii, chimiei, și tehnicii.
Cele două discipline nu pot exista una fără alta, între ele s-a creat de la început o simbioză în continuă schimbare și evoluție.
Lasă un răspuns