Home » Articole » Știri » Sviniţa

Sviniţa

postat în: Știri 0

Sviniţa (română: Sviniţa, sârbă: Свињица sau Svinjica, maghiară: Szinice) este o comună din judeţul Mehedinţi, România, localizată pe Dunăre (în zona Banatului cunoscută drept Clisura Dunării – Banatska Klisura în sârbă).

Cod poştal: 227440
Telefon: 0252-368253
Fax: 0252-368407

Numele Svinjica înseamnă “locul porcului” or “purceluşul” în sârbă.

Localitati Vecine: Coronini(DN57 – 53.00 km); Dubova(DN57 – 24.00 km).

Suprafata: 7646 ha
Intravilan: 46 ha
Extravilan: 7600 ha
Gospodarii: 365
Nr. locuinte: 365
Nr. gradinite: 1
Nr. scoli: 1

Istoric

La Tricule (Treicule, Tri Cule), pe malul Dunării, se găsesc resturile unei fortificaţii din sec. XI-XVI. Colonie sârbească, iniţial Siniţe, dezvoltată într-un centru grăniceresc înfiinţat în sec. al XVIII-lea de administraţia austriacă pentru supravegherea traficului fluvial; centru sârbesc izolat în lanţul de sate româneşti de pe malul Dunării, neintegrat într-o anumită zonă etnografică a populaţiei de aceeaşi origine din ţara noastră.

Potrivit istorisirilor culese din bătrâni, numele satului provine de la ocupaţia de bază a svinicenilor şi anume cultivarea viţei de vie. Se pare că locul unde se află acum satul a fost cultivat în trecut în totalitate cu viţă de vie, fiind renumit pentru vinul pe care îl producea şi pentru pivniţele în care se depozita acesta. Din punct de vedere etimologic, rădăcina cuvântului „ Sviniţa” poate fi regăsită în etimonul „ vin” şi de la cuvântul „ pivniţa”. Printr-o transformare fonetică ar fi apărut cuvântul „ viniţa”, de unde, derivând se naşte „ Sviniţa”. De-a lungul timpului, localitatea Sviniţa a avut mai multe denumiri: 1443 – Zinicze, 1690-1700 – Szvinicza, 1774 – Svinica, 1829-1848 – Szinicza, 1913 – Szinicza.

Aşezarea apare în anul 1437 cu toate că în istoria locală se găsesc informaţii ce confirmă existenţa acesteia cu mult timp în urmă, în anul 101dH, când armata lui Traian a poposit pe aceste pământuri, în locul denumit acum TRIKULE. Ipotezele sunt susţinute prin descoperirea ruinelor cetăţii romane precum şi a unor obiecte şi monede din epoca romană. Când s-a făcut strămutarea localităţii Sviniţa, au fost efectuate cercetări arheologice care au pus în evidenţă faptul că zona a fost locuită încă din epoca bronzului. Atestarea documentară a localităţii începe din anul 1743 prin conscripţia austriacă ce o atestă ca fiind o aşezare locuită de către o populaţie românească. Datorită repetatelor atacuri ale turcilor, în 1788 svinicenii părăsesc satul jefuit şi incendiat şi construiesc satul pe locul care, astăzi, se numeşte Staro Selo, unde a rămas până în1970 când a fost acoperit de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I. între anii 1700 şi 1720 au venit şi alte etnii, dar mai ales după 1788 există ipoteza conform căreia aici s-au stabilit şi câteva familii de bulgari, caraşoveni şi macedoneeni, dialectul svinicean demonstrând cât mai bine acest lucru. (Sursa: Mehedinteanul)

În toamna lui 1848 localitatea a fost locul unei evadări îndrăzneţe a revoluţionarilor valahi aflaţi în custodia turcilor.

Demografie

Grupe etnice (recensământul din 2002):

  • sârbi (87.27%)
  • români (10.51%)
  • ţigani (1.76%)

Limba

Comuna are două limbi oficiale, româna şi sârba.

Religie

Cei mai mulţi din locuitorii comunei (92.49%) sunt de religie ortodoxă de rit vechi, iar o mică parte este de religie ortodoxă creştină (6.53%).

Economie

Activitati specifice zonei: creşterea animalelor, pescuitul, agricultură, turism

Activitati economice principale: construcţii drumuri şi case vacanţe, pescuit, cariere piatră

Facilitati oferite investitorilor: terenuri intracilan şi extravilan

Proiecte de investitii: reabilitare şi extindere reţea canalizare şi asfaltare străzi – măsura 322 – FEADR

Resurse naturale


Punctul fosilifer Ţiganski

Zona Sviniţa se consideră a fi una dintre cele mai bogate regiuni fosilifere în intervalul Jurasic mediu şi Apţian ale Domeniului Tethys, favorabilă studiilor magnetostratigrafice, biostratigrafice şi paleontologice. Întreaga comună este amplasată pe depozite jurasice care ne duc cu gândul la marea mezozoică ale cărei ape acopereau în urmă cu peste 200 milioane de ani această regiune. Stau drept mărturii urmele fosile ale vieţuitoarelor care au trăit în apele acestei mări, în care se remarcă amoniţii, acei melci uriaşi al căror nume provine de la Zeul Amon şi belemniţii ale căror cochilii se aseamănă cu forma gloanţelor. Pe lângă regiunile fosilifere, zona Sviniţa se mai remarcă prin Rezervaţia Botanică ce cuprinde exemplare de smochini şi o frumoasă volbură, fiind singurul loc unde putem găsi această specie floristică. Punctul fosilifer Ţiganski este situat în extremitatea vestică a localităţii Sviniţa, pe valea cu acelaşi nume. Amfiteatrul Zelişte Veligan, aflat deasupra comunei Sviniţa pe Valea Ţiganski, este un impresionant amfiteatru generat de conglomeratele Jurasicului inferior (200 milioane de ani) de origine continentală. Acest amfiteatru, una dintre cele mai spectaculoase deschideri de-a lungul Defileului Dunării, ne duce cu gândul la celebrele amfiteatre romane. Acesta a fost martor la trecerea romanilor prin Porţile de Fier,atunci când au săpat drum prin piatră, când au sculptat Tabula Traiana( astăzi aflată în Patrimoniul UNESCO). De pe treptele amfiteatrului se pot admira apele liniştite ale lacului de acumulare, localitatea Sviniţa, vestigiile caselor cu arhitectură tradiţională de influenţă sârbească şi ale bisericii din vechiul sat. În crăpăturile stâncilor asupra cărora timpul şi capriciile vremii şi au pus amprenta şi-au găsit adăpost o seamă de plante rare, de un colorit mirific, unele întâlnite doar în această regiune. (Sursa: Mehedinteanul)

Turism


Cetatea Tricule

Obiective turistice: Muzeul etnografic comuna Şviniţa, monument istoric: Cetatea Medievală Trei Cule (Tricule), Rezervaţie naturală din Arealul Parcului natural, Porţile de Fier, 6 situri arheologice

Neck-ul vulcanic Trescovăţ

Conform legendelor locale, Neck-ul vulcanic Trescovăţ era venerat de către locuitorii de dincolo de Dunăre datorită faptului că în timpul echinocţiului de vară soarele răsărea de după acesta. Astfel, locuitorii din Lepenski Vir îşi construiseră locuinţele „ după chipul şi asemănarea” neck-ului vulcanic Trescovăţ, pornind de la ideea că Trescovăţ în limba sârbă înseamnă „ cel care trăzneşte”. Neck-ul vulcanic Trescovăţ este o formaţiune stâncoas
ă care captează atenţia prin speciile de arbori şi arbuşti care au căpătat de-a lungul timpului forme ciudate datorită fenomenelor meteo precum şi prin punctele de belvedere de unde se poate vedea cum a reuşit Dunărea să-şi creeze un curs spectaculos printre munţi. Punctele de belvedere sunt la altitudini din ce în ce mai ridicate, culminând cu platoul Muntelui Trescovăţ, loc de unde se deschide o panoramă impresionantă, atât asupra plaiurilor româneşti, cât şi a celor sârbeşti. Având o altitudine de 755 m, Muntele Trescovăţ este unul din cei mai înalţi munţi ai Parcului Natural Porţile de Fier. Aproape de poalele Trescovăţului îţi poţi alina setea din apele izvorului Cozarişte ( numele lui vine de la cuvântul sârbesc coza, care înseamnă capră), bine cunoscut de localnici. Muntele Trescovăţ este impresionant datorită rocilor vulcanice ( porfire cuarţifere, bazalte), pâlcurilor de pin negru de Banat, enclavelor de şibliacuri ( liliac, cărpiniţă, mojdrean, scumpie), dar şi prin faptul că, odată ajuns pe platou, ai totul la picioare.

Valea Roşie

Înainte de intrarea în localitatea Sviniţa, cu un kilometru, se află o zonă numită Valea Roşie unde pământul este roşu. Legenda spune că demult erau trei fete frumoase care au plecat să culeagă flori în Munţii Cernei. Fata cea mică, rătăcindu-se prin pădure pe vreme cu ceaţă, a fost înghiţită de un balaur. Fratele lor, Iorgovan, aflând aceasta, a plecat pe munte în căutarea balaurului. Se pare că prima luptă are loc sus pe Valea Cernei, unde balaurul pierde primul cap. Balaurul este ajuns din urmă în zona Sviniţa, unde se va da cea mai grea luptă. Aici, Iorgovan taie ultimul cap al balaurului, sângele acestuia împânzind zona iar pământul devenind roşu. (Sursa: Mehedinteanul)

Calendarul zilelor de piaţă, târguri, oboare şi sărbători religioase:

8 iulie – Festivalul Satelor Dunărene, în prima sâmbătă şi duminică a lunii iunie
5 august – Festivalul multietnic ,,Fereastra spre noi (Festivalul minorităţilor), în prima sâmbătă şi duminică din luna august
2 septembrie – Festivalul Smochinului, în ultima duminică din luna august

Acest articol este licenţiat sub GNU Free Documentation License. Foloseşte materiale din Wikipedia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *