Programele de calculator pot fi folosite pentru o serie de activităţi, uşurând munca de zi cu zi. Ele uşurează lucrul cu cantităţi mari de date, simplifica prelucrarea şi transferul informaţiilor, permit îmbinarea rapidă a informaţiilor de diferite feluri (text, imagine, sunet, animaţii) şi preiau o serie de sarcini repetitive.
Tipuri de software
Principalele categorii de software şi utilitatea lor sunt sintetizate în tabelul de mai jos.
Tip de software | Utilitate |
Sisteme de operare | – Pachete de programe de bază – Esenţiale pentru funcţionarea calculatorului – Interfaţa între calculator şi utilizator, respectiv între calculator şi aplicaţiile folosite. |
Pachete de birotică | – Pachete de aplicaţii care ajută utilizatorul în efectuarea sarcinilor obişnuite legate de munca de birou – Includ: editoare de text, programe de calcul tabelar, prezentări, baze de date, agendă. |
Editoare de text | redactarea de scrisori şi alte documente |
Calcul tabelar | lucrul cu tabele în general, tabele de date în special |
Baze de date | administrarea colecţiilor mari de date, cum ar fi informaţiile pentru evidenţa populaţiei |
Prezentări | crearea de prezentări ce pot fi tipărite sau proiectate, care să ajute susţinerea unor lecţii, discursuri etc. |
Agende | – înlocuiesc agendele tradiţionale, – permit înregistrarea şi organizarea datelor de contact, întâlnirilor/şedinţelor, sarcinilor de îndeplinit |
– recepţionarea şi vizualizarea emailurilor, – compunerea şi transmiterea de noi mesaje, – organizarea mesajelor |
|
Browser Internet | navigarea pe Internet |
Grafică | crearea, scanarea, modificarea şi corectarea imaginilor |
Utilizarea legală a programelor pentru calculator
Licenţa
Licenţa este documentul prin care producătorul programului pentru calculator reglementează drepturile utilizatorului şi condiţiile de utilizare a programelor de calculator. Cu alte cuvinte, licenţa este contractul între titularul dreptului de autor şi utilizatorul legal al unui anumit program şi este singura probă legală pentru dreptul de folosire a produsului respectiv.
La cumpărarea unui software, de fapt cumpăraţi dreptul de a utiliza respectivul program, cu anumite restricţii impuse de titularul drepturilor de autor. Aceste reguli sunt prevăzute în documentaţia care însoţeşte programul, în special în licenţă.
Programele pentru calculator sunt strict protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care garantează dreptul de autor asupra oricărei opere de creaţie intelectuală, inclusiv programele de calculator. Conform acestei legi, instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea ori transmiterea în reţea a unui program pentru calculator fără autorizarea titularului dreptului de autor (fără licenţă) reprezintă infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă de la 100 de milioane de lei la 400 de milioane de lei.
Încălcarea legii se poate realiza prin diferite utilizări neautorizate, cum ar fi:
- Folosirea unei copii pentru care există licenţă pentru a instala un program pe mai multe calculatoare;
- Copierea suporturilor licenţiate ale programelor în scopul instalării şi distribuţiei;
- Beneficierea de oferte de actualizare fără a deţine o copie legală a versiunii care urmează să fie actualizată;
- Folosirea neautorizată sau „împrumutarea” discurilor la locul de muncă sau în afara acestuia.
- Descărcarea gratuită a software-ului de pe site-uri web pirat
- Transferul neautorizat de programe prin reţea
Pe lângă sistemul de licenţe pentru software proprietar, care presupune plata dreptului de utilizare a programului pentru calculator, există şi alte tipuri de licenţiere, în care produsele pot fi instalate şi utilizate gratuit, permanent sau pentru o perioadă de timp determinată.
Open source software sunt programe ale căror cod-sursă este accesibil în mod gratuit şi public, pentru uz public. În general există o indicaţie privind dreptul de autor care rămâne ataşată produsului software. Astfel, programatorul păstrează proprietatea/dreptul de autor asupra programului, dar utilizarea acestuia poate fi liberă, la fel ca şi dezvoltarea şi actualizarea sa. Open source nu înseamnă în mod necesar gratuit; caracteristica acestui tip de programe este accesul liber la codul-sursă.11
Software-ul liber12 (Free software) e caracterizat de libertatea acordată utilizatorilor săi de a-l utiliza, copia, distribui, studia, modifica şi îmbunătăţi. Astfel, utilizatorul are permisiunea de a redistribui copii, modificate sau nu, gratuit sau contra unei sume pentru costurile de desfacere, oricui, oriunde, fără a plăti pentru acest drept şi fără a fi necesară o notificare prealabilă în acest sens.
Libertatea de a utiliza un program presupune că acesta să poată fi folosit de orice persoană sau organizaţie, pe orice tip de sistem computerizat, pentru orice formă de activitate şi fără a trebui să comunice aceasta autorului programului sau altei entităţi juridice.
Totuşi, există şi anumite reguli acceptabile privind distribuirea de software liber, cum ar fi copyleft (regula potrivit căreia, prin redistribuirea software-ului, nu puteţi adăuga limitări libertăţilor fundamentale ale altor utilizatori). Această regulă nu contravine libertăţilor fundamentale, ci le protejează.
Diferenţele între tipurile de software pot fi remarcate mai clar din această diagramă :
Câteva dintre avantajele şi dezavantajele opţiunii pentru un tip sau altul de programe, ţinând cont în principal de necesităţile şi specificul activităţii administraţiei publice, sunt prezentate în acest tabel:
Câteva dintre avantajele şi dezavantajele opţiunii pentru un tip sau altul de programe, ţinând cont în principal de necesităţile şi specificul activităţii administraţiei publice, sunt prezentate în acest tabel: | Pentru programe open-source – (ex. Linux, Open office) |
– mai uşor de utilizat pentru nespecialişti, mai ales în format consolă – gradul de penetrare în rândul nespecialiştilor este mai mare, deci costurile de training sunt mai reduse – Interfaţă mai stabilă şi mai dezvoltată decât cele open-source (ex. Gnome Desktop) – număr de aplicaţii mai mare – asistenţă tehnică asigurată de către un furnizor mare şi cunoscut |
– costul mult mai redus (gratuit sau foarte ieftin, chiar daca se socotesc cheltuielile conexe) – mai puţin vulnerabil la viruşi (sub 100 de viruşi pentru Linux, faţă de 60,000 în cazul reţelelor de tip Windows) – poate fi uşor îmbunătăţit şi adaptat – costuri reduse de întreţinere (actualizare, devirusare, repa rare bug-uri) – aplicaţii mai stabile |
În practică pot fi întâlnite diverse noţiuni care caracterizează un program pentru calculator, a căror semnificaţie este diferită în ceea ce priveşte întinderea drepturilor de utilizare.
Programele tip shareware („trial-ware”) se pot obţine gratuit, pentru a le încerca pe o perioadă determinată (în general aproximativ 30 de zile pentru testare). Documentaţia programului indică de obicei cum se poate plăti şi înregistra după expirarea termenului de încercare, când utilizarea programului nu mai este legală şi în cazul în care nu se doreşte cumpărarea produsului este obligatorie dezinstalarea acestuia.
Freeware – Programele tip freeware pot fi descărcate gratuit din Internet (cel mult se cere înregistrarea copiei instalată pe calculator). În aceasta categorie intră multe aplicaţii necesare pentru Internet (de ex. Microsoft Internet Explorer şi Mozilla Firefox13), utilitare, media etc.
Abandonware – Acest termen arată că respectivele programe pot fi utilizate în mod gratuit, fără nici o restricţie, întrucât producătorii acestora au abandonat drepturile de autor protejate de lege. În general, aceste programe sunt versiuni mai vechi care nu au mai putut fi actualizate dar sunt funcţionabile14.
Actualizări (Update) – Acest termen desemnează actualizarea unui program existent pe calculator (de ex. Windows 9x , Microsoft Office, Norton Antivirus, etc.) , care se face în mod automat prin conectarea la site-ul producătorului. Activitatea de actualizare se poate face manual sau automat (în funcţie de setare şi opţiunea dumneavoastră) şi presupune existenţa unei versiuni legale a programului instalat.
Demo – reprezintă, aşa cum sugerează numele, o versiune de demonstraţie a performanţelor unui anumit program. Acesta poate fi descărcat în mod gratuit şi este destinat familiarizării utilizatorului cu produsul respectiv. Cu toate acestea, în general nu sunt puse la dispoziţie toate opţiunile de utilizare ale programului; pentru a beneficia de acestea, este necesară achiziţionarea versiunii integrale (full version).
(Sursa: MCTI)
Lasă un răspuns