Metadatele sunt „date care furnizează informații despre alte date”. Există două tipuri de metadate: metadate structurale și de metadate descriptive. Metadatele structurale sunt date despre containerele de date. Metadatele descriptive utilizează cazuri individuale de date ale aplicației sau ale conținutului de date.
Metadatele au fost utilizate în mod tradițional în cataloagele de cărți ale bibliotecilor. Pe măsură ce informațiile au devenit din ce în ce mai digitale, metadatele au început să fie de asemenea folosite pentru a descrie date digitale folosind standarde de metadate specifice unei anumite discipline. Descrierea conținutului și contextul datelor sau fișierelor de date crește utilitatea lor. De exemplu, o pagină web poate include metadate specificând în ce limbă este scrisă pagina, ce instrumente au fost folosite pentru a o crea, și unde se pot afla mai multe informații despre acest subiect; aceste metadate pot îmbunătăți în mod automat experiența cititorului.
Scopul principal al metadatelor este de a facilita descoperirea unor informații relevante. Metadatele ajută şi la organizarea resurselor electronice, asigură identificarea digitală, și ajută la arhivarea și păstrarea resurselor. Metadatele ajută de asemena la descoperirea resurselor prin „permisiunea resurselor de a fi găsite pe baza unor criterii relevante, identificarea resurselor, gruparea resurselor similare, departajarea resurselor care nu sunt similare, și oferirea de informații despre locație.”
Metadatele înseamnă „date despre date”. Cu toate că prefixul „meta” (din prepoziția greacă și prefixul μετά- ) înseamnă „după” sau „dincolo”, el este folosit cu sensul „despre” în epistemologie. Metadatele sunt definite ca datele care furnizeayă informații cu privire la unul sau mai multe aspecte ale datelor, fiind utilizate pentru a sintetiza informațiile de bază cu privire la datele, uşurând urmărirea și lucrul cu date specifice. Câteva exemple includ:
- Obiectivele de creare a datelor
- Scopul datelor
- Ora și data creării
- Autorul sau creatorul datelor
- Locul de amplasare într-o rețea de calculatoare unde au fost create
- Standardele utilizate
- Mărimea fișierelor
De exemplu, o imagine digitală poate include metadate care descriu cât de mare este imaginea, adâncimea de culoare, rezoluția imaginii, când a fost creată imaginea, și alte date. Metadatele unui document text pot conține informații despre cât de mare este documentul, cine este autorul, unde a fost scris documentul, și un scurt rezumat al documentului. Metadatele din cadrul paginilor web pot conține, de asemenea, descrieri ale conținutului paginii, precum și cuvinte-cheie legate de conținut. Aceste link-uri sunt adesea numite „metaetichete”, care au fost folosite ca factor principal în căutările pe web până la sfârșitul anilor 1990. Dependența de metaetichete în căutările pe web a scăzut la sfârșitul anilor 1990 din cauza a ceea ce poate fi denumit ca „suprasaturarea de cuvinte cheie”. Metaetichetele au fost în mare măsură utilizate în mod abuziv pentru a păcăli motoarele de căutare astfel încât unele site-uri să aibă o relevanță mai mare în căutare decât era în realitate.
Metadate sunt date. Ca atare, metadatele pot fi stocate și gestionate într-o bază de date, de multe ori numită registru de metadate sau depozit de metadate. Cu toate acestea, fără context și un punct de referință, ar putea fi imposibil să se identifice metadatele doar uitându-te la ele. De exemplu: o bază de date care conține 13 numere, toate cifrele sale ar putea fi rezultatele calculelor sau o listă de numere pentru a fi folosite într-o ecuație – fără niciun alt context, numerele în sine pot fi percepute ca date. Dar dacă se are în vedere contextul acestei baze de date, de ex. un catalog al unei colecții de carte, acele numere din 13 cifre pot fi acum identificate ca fiind coduri ISBN – informații care se referă la carte, dar nu sunt ele însele informații din carte.
Termenul „metadate” a fost inventat în 1968 de Philip Bagley, în cartea sa „Extinderea conceptelor limbajelor de programare„, unde el folosește termenul în sensul ISO 11179 „tradițional”, de „metadate structurale”, adică „date despre containerele de date”; mai degrabă decât în sensul alternativ de „conținut despre cazuri individuale de conținut de date”, sau metaconţinut, tipul de date găsite de obicei în cataloagele de bibliotecă. De atunci, domeniile de management al informației, știința informației, tehnologia informației, biblioteconomie, si GIS, au adoptat pe scară largă termenul. În aceste domenii, cuvântul metadate este definit ca „date despre date”. În timp ce aceasta este definiția general acceptată, diverse discipline au adoptat propriile lor explicații mai specifice și utilizări ale termenului.
Lasă un răspuns