Vânju Mare

Vanju Mare

Vânju Mare este un oraş în judeţul Mehedinţi, Oltenia, România, având în componenţă satele: Bucura, Nicolae Bălcescu, Oreviţa Mare, Traian.

Amplasare 44°25′55″N, 22°52′37″E
Cod poştal: 225400

Telefon: 0252-350097
Fax: 0252-350097

Localizare

Veche aşezare mehedinţeană, oraşul Vânju Mare este situat în sud-estul judeţului Mehedinţi în zona Văii Blahniţei, la o distanţă de 33 km de municipiul Drobeta Turnu-Severin pe drumul naţional Turnu Severin – Calafat.

Vânju Mare este în general o regiune de câmpie îngemănată cu dealuri ale căror soluri fertile, propice agriculturii.Totodată este o zonă renunumită pentru cultivarea viţei de vie.

Clima este temperat-continentală,cu ploi multe toamna şi primăvara şi puţine vara.

Vânju Mare cuprinde vechile sate: Oreviţa Mare (care este cunoscută ca localitate încă din 1652 pe timpul domniei lui Matei Basarab ); Nicolae Bălcescu, Bucura şi Traian.

Oraşul se învecinează cu o serie de comune: Vînjuleţ, Rogova, Poroina Mare, Corlăţel, Punghina, Pătulele, având o suprafaţă de 95 km², ceea ce reprezintă 1,9% din suprafaţa judeţului Mehedinţi.

Distante rutiere la localitati vecine: Hinova (DN56A – 21.00 km); Punghina (DN56A – 21.00 km); Brabova (DJ606 – 57.00 km)

Suprafata: 7620 ha
Intravilan: 375 ha
Extravilan: 7245 ha
Populatie: 6940 (2002)
Gospodarii: 2500
Nr. locuinte: 3800
Nr. gradinite: 6
Nr. scoli: 5
Nr. licee: 1

Primăria Vânju Mare Primăria Vânju Mare

Origine

Obiectele din piatră cioplită şi cele din bronz au fost identificate pe teritoriul oraşului ca făcând parte din epoca fierului, se practica aici agricultura primitivă, cât şi unele meşteşuguri.

Epoca dacică este şi ea prezentă în mod indirect, mai ales prin monezi romane cu circulaţie anterioară cuceririi Daciei de către romani.

Documentar, Vânju Mare apare ca localitate în anul 1772, pe vechea vatră a satului Orehoviţa, proprietate a mănăstirii Târgovişte. Atunci, Ilinca Cioroboreanca cu fiii ei, Dumitru şi Mihai, vând lui Barbu Capital Căluţoiu o parte din moşia din Cioroboreni. Această moşie se învecinează cu moşia Vânjului, o localitate în care îşi află «casele şi acareturile» căpitanul de plai Barbu Căluţoiu.

Din document reiese că Vânju Mare era, în 1772, o localitate deja constituită şi suficient de puternică să fie cel puţin cea mai influentă a plaiului Blahniţa, dacă nu chiar reşedinţa acestuia.

A fost declarat oras în anul 1968

Interior ţărănesc - Velvniţă, Vânju Mare
Interior ţărănesc – Velvniţă, Vânju Mare

Evoluţia comunităţii

Vechii locuitori ai satului Vânju Mare trăiau prin pădure după dealuri, unde îşi defrişaseră câte un petic de pământ pe care îşi cultivau viţa de vie şi cereale numai cât era necesar pentru satisfacerea nevoilor familiale. Aceşti locuitori îşi construiseră bordeie, chiar pe aceste terenuri, aşezate la estul actualului oraş.

În urma împroprietăririi din 1864, locuitorii au părăsit aşezările din păduri şi vii pentru a se stabili în sat, unde li se repartizaseră loturi de casă. După culesul viilor, vinul rămânea în pivniţele bordeielor unde locuiseră şi periodic mergeau acolo cu un vas pentru a aduce doar atâta vin cât avea nevoie familia. Mai târziu, ţăranii şi-au ars bordeiele şi şi-au adus recolta în sat.

Existenţa localităţii Vânju Mare în epoca feudală este adeverită şi de faptul că se află pe drumul Vidin – Calafat – Cerneţi – Drobeta Turnu Severin, drum folosit des de turci încă din prima lor invazie în Ţările Române şi devenind drum regulat odată cu stabilirea garnizoanei turceşti în insula Adakaleh. Sociologul Sthal vorbeşte în lucrările sale despre o vama în «Lunca Vânjului» ţinând cont că aici existau o varietate de legături între drumul Cetate – Cerneţ – Dr.Tr.Severin şi cel care lega Dr.Tr.Severin – Cerneţ – Craiova de localitatea Vânju Mare.

 Spitalul Vânju Mare
Spitalul Vânju Mare

Reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza, în urma căreia moşiile mănăstireşti precum şi unele moşii ale Mitropoliei sunt împărţite oamenilor, determină constituirea la poalele dealului Vânjului a unei localitaţi prospere din punct de vedere economic şi social. Terenul arabil care a rămas de la împroprietărire a trecut în proprietatea statului care l-a dat în arendă unui anume Argetoianu.

Documentar se atestă că în 1879, dat fiind aportul pe care şi-l aduc locuitorii comunei Vânju Mare la Războiul de Independenţă, în perimetrul comunei se face o nouă împroprietarire cu loturi tip de 5 ha, din proprietatea statului. La această improprietărire beneficiază de pământ ţăranii săraci, care au primit şi loturi de casă în jurul vetrei satului Vânju Mare, cât şi participanţii la Războiul de Independenţă. Restul moşiei rămânând în proprietatea statului, a fost dat în arenda lui Ion Ceroşanu.

În anul 1899 s-a făcut o noua împroprietărire cu drept de răscumparare pe termen de 5 zile. Întrucât terenul nu era suficient pentru toti sătenii şi ca sa nu se creeze nemulţumiri, improprietărirea s-a facut sub formă de loterie, prin tragere de bilete. În urma acestei împroprietăriri rămân puţine loturi în capul viilor, numite “braţuri”, unele cultivate, altele folosite ca păşune pentru vite. Arendaşul acestor “braţuri” a fost Constantin (Ion) Triandafil, ultimul arendaş pe care Răscoala din 1907 îl găseşte în comună.

Anul 1907 găseşte locuitorii comunei Vânju Mare împroprietăriţi în trei rânduri şi mult mai înstăriţi decât cei din satele vecine, fapt care duce la o anumită ”linişte” în zonă, dar şi cu foarte multi clăcaşi pe terenul ce-l avea în arenda Constantin Triandafil.

Interior ţărănesc - Velvniţă, Vânju Mare Interior ţărănesc – Velvniţă, Vânju Mare

Comuna Vânju Mare avea, în 1907, o şcoala cu trei săli de clasă.

Locuitorii din Vânju Mare au dus lupte aprige de răscumpărare a moşiei căzute în mâinile arendaşilor între anii 1864-1921, haiducia fiind folosită de mulţi ţărani ca formă de nesupunere.

Primele începuturi de industrie în Vânju Mare se pierd în trecutul îndepartat, fiind reprezentative îndeletnicirile meşteşugăreşti. De la ”râjniţă”, s-a trecut la moara pe apă instalată pe pârâul Oreviţa. Pe măsură ce forţa mecanicii a crescut, s-a construit o moară cu vapori iar mai târziu una cu motor cu exp
lozie.

Localitatea Vânju Mare a fost reşedinţă de plaşă între cele două războaie mondiale, iar din 1945 până în 1968, reşedinţă de raion.

Din anul 1968, localitatea Vânju Mare este declarată oraş, beneficiind de importante lucrări de amenajare şi modernizare, care dau un aspect plăcut oraşului.

În contextul reorganizării Armatei României, Unitatea Militară 01068 din Vânju Mare a fost şi ea reoganizată în anul 2006, prin diminuarea personalului de la vechiul necesar de 254 de funcţii la 93 de funcţii.

Interior ţărănesc - Scoarţă, Vânju Mare
Interior ţărănesc – Scoarţă, Vânju Mare

Economie

Activitati specifice zonei: agricultură, viticultură

Activitati economice principale: morărit şi panificaţie, confecţii textile, comerţ

Facilitati oferite investitorilor: punerea la dispoziţie prin închiriere, concesionare ori vânzare de teren, energie electrică, alimentare cu apă, forţă de muncă

Proiecte de investitii: refacerea zonei industriale – Parc Industrial, reabilitare staţie de epurare şi reţea de canalizare

Biserica Vânju Mare
Biserica Vânju Mare

Obiective Turistice: Excursii în Parcul Naţional “Zona Umedă a Dunării – Hinova-Salcia”, Festivalul Viei şi Vinului organizat în fiecare an în luna octombrie, Vizitarea barajului şi hidrocentralei “Porţile de Fier II”, Lunca Vânjului – Pădurea Mărgăritaru, Vizitarea renumitelor crame Oreviţa Mare şi Vânju Mare

Orasul a dezvoltat un confort urbanistic multumitor: strazi, parc, hotel, scoli, spital, casa de cultura, fabrica de mobila, fabrica de confectii si o importanta baza de producerea vinului si a rachiului natural. Vânju Mare poarta blazonul vinului de Orevita, renumit în tara si în strainatate.

Pentru agrement, orasul are în preajma lunca Vânjului, padurea cu margaritar, padurea Fulga cu un bogat fond cinegetic. La numai 7 km se afla padurea Stârmina (rezervatia naturala). Orasul atrage vizitatori si prin târgul sau saptamânal, unde se strâng satele din jur cu produse naturale cautate si de locuitori ai municipiului Drobeta Tr. Severin, drumul rutier dintre cele doua orase fiind numai de 33 de km.

Cea mai importanta personalitate nascuta la Vânju Mare a fost Victor Gomoiu (1882- 1960), celebru medic chirurg si istoric al medicinii. În anii 1936-1958 a fost presedinte al Societatii Internationale de Istoria Medicinii, cu sediul la Paris.

Interior ţărănesc - Scoarţă, Vânju Mare Interior ţărănesc – Scoarţă, Vânju Mare

Calendarul zilelor de piaţă, târguri, oboare, nedei şi sărbători religioase:

  • Piaţă-marţi şi vineri
  • Târg – duminica
  • mai – Sărbătoarea ,,Mărgăritarului”
  • Octombrie – Festivalul ,,Viei şi Vinului”

Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.