Mâine, pe 21 decembrie 2012, se termină un nou b’ak’tun, un mare ciclu de ani în Calendarul mesoamerican pe termen lung, care a fost folosit în America Centrală înainte de sosirea europenilor. Conform cu Popol Vuh, o carte cu detalii despre mitul creaţiei, noi trăim în prezent în cea de a patra lume.Popol Vuh descrie primele trei creaţii eşuate ale lui Dumnezeu, şi succesul în crearea celei de a patra lume, populată cu oameni. În Calendarul mesoamerican pe termen lung, lumile anterioare s-au terminat după 13 b’ak’tunuri, aproximativ 5.125 ani. „Data zero” a perioadei era setată în trecut marcând finalul celei de a treia lumi şi începutul celei actuale, dată care corespunde zilei de 11 sau 13 aprilie 3114 î.e.n. în calendarul proleptin gregorian, în funcţie de formula folosită. Aceasta înseamnă că cea de a patra lume se va termina şi ea în cel de al treisprezecelea b’ak’tun, sau data mayaşă 13.0.0.0.0, respectiv 21 sau 23 decembrie 2012.
În 1957, mayanistul şi astronomul Worcester Makemson scria că „finalizarea Marii Perioade de 13 b’ak’tunuri ar fi considerată de importanţă extremă de Maya”. În 1966, Michael D. Coe afirma în Maya că „se sugerează… că Armagedonul va surprinde oamenii degeneraţi din toată lumea şi întreaga creaţie în ziua finală a celui de al treisprezecelea b’ak’tun. Astfel… universul nostru actual va fi anihilat [în decemrie 2012] când Marele Ciclu a Calendarului pe termen lung se va încheia.”
Mayaşii nu acordă o importanţă prea mare lui b’ak’tun 13. Deşi ciclul calendaristic este încă folosit de unele triburi mayaşe în munţii Guatemalan, calendarul pe termen lung a fost folosit exclusiv de Maya în perioada clasică, şi a fost descoperit recent de arheologi. Un mayaş în vârstă, Apolinario Chile Pixtun, şi arheologul mexican Guillermo Bernal, au notat amândoi că „apocalipsa” este un concept vestic care are de a face puţin sau deloc cu credinţele mayaşe. Bernal credea că astfel de idei au fost induse în Maya de către vestici întrucât miturile lor erau „obosite”. Arheologul mayaş Jose Huchm afirma că „Dacă mă duc în unele comunităţi mayaşe şi întreb ce o să se întâmple în 2012, nu vor avea nici cea mai mică idee. Lumea se apropie de final? Nu vă vor crede. Avem alte preocupă reale în prezent, precum, ploaia”.
Semnificaţia pe care o dă Maya clasică lui b’ak’tun 13 este incertă. Cele mai multe inscripţii mayaşe din perioada clasică sunt strict istorice şi nu fac nicio afirmaţie profetică. Totuşi, două obiecte istorice mayaşe menţionează b’ak’tun 13: Monumentul 6 Tortuguero, şi Chilam Balam.
Multe aserţiuni despre 2012 sunt o colecţie necodificată de credinţe New Age despre vechea înţelepciune şi spiritualitate Maya. În 1975, finalul ciclului b’ak’tun a devenit subiect de speculaţie al mai multor autori New Age, care cred că acesta corespunde unei „mutaţii conştiente” globale. În cartea sa Mexicul mistic: Sosirea celei de a şasea vârste a conştientului, Frank Waters leagă data de 24 decembrie 2011 a lui Coe de astrologie şi profeţiile lui Hopi, în timp ce José Argüelles şi Terence McKenna (în cărţile lor Viziunea transformaţională şi respectiv Zona invizibilă) discută semnificaţia anului 2012, fără a lua în consideraţia o anumită zi specifică. În 1987, anul în care a avut loc alinierea planetelor, Arguelles stabilea data de 21 decembrie în cartea sa Factorul Maya: Drumul de dincolo de tehnologie, ca dată în care Pământul va trece printr-un uriaş „flux” izvorât din centrul Galaxiei, şi că Maya a realizat calendarul anticipând acel eveniment.
În 2006, autorul Daniel Pinchbeck populariza conceptele New Age despre această dată în cartea sa 2012: Reîntoarcerea Quetzalcoatl, legându-le de credinţele privind cercurile create în culturile agricole, răpirile extratereştrilor, şi revelaţii personale bazate pe folosirea entheogenelor şi a comunicării cu spiritele. Pinchbeck pretindea că poate să discearnă o „realizare emergentă faţă de care materialismul şi punctele de vedere raţionale şi empirice asociate şi-au atins limitele… suntem la limita tranziţiei către o disperise a conştiinţei mult mai intuitivă, mistică şi şamanică.”
În India, gurul Kalki Bhagavan a promovat anul 2012 ca un „termen limită” pentru iluminarea omenirii. În Statele Unite, asocierii datei de 21 decembrie 2012 cu o „transformare a conştiinţei” i s-a acordat o atenţie specială în bestseller-ul thriller Simbolul pierdut (2009) al lui Dan Brown, în care data este asociată cu referinţe la credinţele ezoterice ale masoneriei şi teoria noetică.
Atlantida şi 2012: Ştiinţa civilizaţiei pierdute şi profeţiile maya a lui Frank Joseph, publicată în 2010, conexează profeţiile presupuse maya despre 21 decembrie 2012 de mitologia despre continentele dispărute Atlantis şi Lemuria, pretinzând că informaţiile despre un cataclism din trecut au fost transferate vechilor maya şi egiptenilor din antichitate. Joseph face legătura dintre această cunoaştere şi poveştile despre Arca Alianţei (vasul descris în Biblie că ar conţine tabletele de piatră cu cele 10 porunci), despre care acesta pretinde că ar fi fost furată din Marea Piramidă de către Moise, adusă din Ierusalim în America de membrii Ordinului Templierilor, şi s-ar găsi în prezent ascunsă într-un mormânt din statul Illinois, urmând să fie descoperită conform profeţiei în 2012. Descoperirea arcei şi a cunoştinşelor incorporate în aceasta ne-ar introduce într-o Nouă Vârstă (New Age).
Arheoastronomul Anthony Aveni spune că în timp ce ideea „echilibrării cosmosului” era proeminentă în vechea literatură mayaşă, şi unii mayaşi moderni afirmă această idee a unei vârste a coexistenţei, fenomenul 2012 nu prezintă acest mesaj în forma sa originală. În locul acestuia, el este burduşit cu tradiţii americane precum mişcarea New Age, mileniarismul, şi credinţa în cunoaşterea secretă din alte timpuri şi locuri îndepărtate. Temele de bază găsite în literatura despre 2012 includ „suspiciuni privind cultura vestică”, ideea unei evoluţii spirituale, şi posibilitatea ca omenirea să ajungă în New Age prin exemple individuale sau prin aderarea la gruprui conştiente. Intenţia generală a acestei literaturi nu este de a atenţiona asupra iminenţei sfârşitului lumii, ci de a „hrăni simpatii anticulturale şi eventual un activism socio-politic şi ‘spiritual'”. Aveni, care a studiat New Age şi comunităţile care caută dovezi ale existenţei inteligenţei extraterestre, descrie povestirile despre 2012 ca produsul unei societăţi „deconectate”. „Incapabilă să găsească răspunsuri spirituale la marile întrebări despre viaţă în ei înşişi, aceştia caută în afară entităţi imaginate care trăiesc departe în spaţiu şi timp – entităţi care ar putea fi în posesia unei cunoaşteri superioare.
Personal cred că că suntem deja într-o perioadă în care se vor produce schimbări majore la nivelul mentalului omenirii, şi în sistemul nostru de orânduire. Dar aceste schimbări nu au nicio legătură cu Armaghedon.
Invaziile din Irak şi Afganistan, explozia de conflicte regionale, Primăvara Arabă din Orientul Mijlociu, sunt câteva evenimente care au marcat ultimii ani. Pe de altă parte s-au dezvoltat noi tehnologii militare, ingineria genetică, iar moralitatea în societăţile dezvoltate, inclusiv (şi mai ales) cea care ţine de aspectele sexuale, seamănă din ce în ce mai mult cu cea a vechilor imperii în perioada lor de decadenţă. Şi să nu uităm crizele economice, mai puternice şi cu o durată mai mare ca oricând, determinate în cea mai mare măsură de lăcomia şi corupţia liderilor.
La toate aceste evenimente, se pare că există o reacţie din ce în ce mai puternică a oamenilor simpli, care nu mai sunt dispuşi să accepte această stare de lucruri, ajutaţi şi de dezvoltarea comunicaţiilor la distanţă şi globalizarea informaţiei.
Pe de altă parte, există o elită mondială care în rândul căreai se dezvoltă ideea că populaţia optimă a omenirii pe Pământ este în intervalul 500 milioane – 1 miliard. Aceste cifre menţionate de Clubul de la Roma, în “Obiectivele pentru omenire” ca şi de fondatorul CNN, Ted Turner. Reducerea actualei populaţii la aceste cifre optime s-ar putea realiza printr-o „eugenizare” a omenirii., o ştiinţă aplicată a evoluţiei bio-sociale care susţine utilizarea unor practici menite să îmbunătăţească structura genetică a unei populaţii, având drept unul din susţinătorii principali pe Bill Gates care, conform unor surse, ar fi investit mare parte din banii câştigaţi cu Microsoft în dezvoltarea alimentelor modificate genetic, prin fundaţia care îi poartă numele. Tatăl lui Bill Gates, William H. Gates Sr., a lucrat mult timp la Planned Parenthood, o organizaţie care activează pentru îmbunătăţirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenţie (eugenism), rezultată din American Eugenics Society. Într-un interviu din 2003 admintea că tatăl său, ca şef al Planned Parenthood, promova ideea că omenirea este o „rasă nesăbuită” care trebuie plivită de „buruieni”. Recunoaşte cu această ocazie că împărtăşeşte principiile eugenismului lui Thomas Robert Malthus care considera că demografia globală trebuie controlată prin restricţii reproductive.
Inundaţiile şi cutremurele din ultimii ani accentuează impresia de tendinţă accelerată spre o schimbare majoră, împreună cu încălrirea globală şi schimbările climatice aferente determinate de acţiunile iresponsabile ale marilor corporaţii
Deci, se termină lumea mâine, pe 21 decembrie 2012?
Eu zic că nu, şi da: lumea nu se termină mâine. Dar procesul de schimbări majore a început cu mai mult timp în urmă, iar noi suntem prinşi deja în vâltoarea de evenimente umane, naturale şi cosmice care vor duce într-un final apropiat la distrugerea rasei umane, sau la schimbări majore în mentalitate şi modul de viaţă. Nu există o a treia cale. Dar depinde de noi pe care din cele două o urmăm.
Lasă un răspuns