(Amibe)
Ce e moartea? Viața, poate fi suspendată temporar?
Dar mai întâi, ce e viața? Care sunt atributele ei? Poate fi ”construită” artificial? Dacă un lucru are conștiință, înseamnă că e viu?
În ființele vii se desfășoară anumite procese numite vitale. Acestea susțin viața. După moarte, aceste procese încetează. Există un eveniment al pierderii acestor procese, și perioada de după. Moartea începe odată cu evenimentul.
Terminarea vieții poate fi un proces mai lung, sau când sistemul fiziologic nu mai funcționează ca un întreg și ajunge să fie irecuperabil (”moartea întregului”), sau atunci când evenimentul prin care încetează procesele vitale ajunge să fie ireversibil (”pragul morții”), sau finalul evenimentului (”deznodământul”).
Suspendarea proceselor vitale nu implică obligatoriu moartea. Se pot da ca exemple zigoții și embrionii înghețați pentru fertilizare, sau semințele și sporii. În acest caz, procesele nu mai sunt active, dar au încă potențialitate. Ființa este ”viabilă” (procesele sunt sau pot fi activate – în cazul ăsta, pot fi activate) și ”non-vitală” (procesele nu sunt active).
Poate fi înviată o ființă care a murit? Să fi pierdut capacitățile vitale (a ajuns ”neviabilă”) și apoi să îi fie restaurate aceste capacități?
Ce suntem noi? Animalismul spune că suntem ființe umane, și existăm cât timp rămânem același animal (corpul). Personismul, că suntem creaturi cu capacitate de auto-conștientizare, și existența noastră e determinată de factori psihologici (funcțiile psihologice). Mentalismul, că suntem minți, și existăm cât timp avem aceeași minte (mintea).
Fiecare din aceste concepte vede evenimentul morții în mod diferit, și nu neapărat ân același moment.
După ce a murit, o ființă mai există? Toți morții de când a apărut viața. mai există? Când încetează să mai existe o ființă?
Teza terminării spune că moartea implică automat anihilarea existenței noastre. Dar există și opinia supraviețuirii morții, susținută de mulți filosofi, conform căreia noi spuraviețuim morții. Vorbim de un ”câine mort”, de ex., ca de ceva care există, chiar și după moarte. Probabil, atâta timp cât mai există materie din ființa respectivă. Există un ”procentaj” de materie, sau anumite părți ale corpului care, după ”pierdere”, se poate considera că ființa respectivă nu mai există? Cât timp, după moarte? Faraonii mumificați, mai există?
Platon, este un om care a murit cu ceva mii de ani în urmă. Este o persoană moartă. Mai există el?
Este posibil ca o ființă să înceteze să mai existe fără a muri? Cu excepția celor care nu au fost niciodată vii? Teoretic, este posibil. Amibele, de ex., după ce se divizează, fără a muri, încetează să mai existe ca ființa care a fost înainte. Sau chlamydomonas, nu mai există atunci când fuzionează cu o alta (fără a-ți înceta procesele vitale) pentru a forma un zigot.
Alții consideră că atât divizarea cât și fuziunea sunt un alt mod, mai neobișnuit, de a muri.
Este imposibil de definit moartea. Toate definițiile actuale sunt doar în scop legal, sau social, și pot fi oricând contrazise logic, cu argumente.
Mai multe despre aceste idei, aici.
Lasă un răspuns