Audiobook

O carte audio (audiobook) este o înregistrare a unei cărți sau a unei alte lucrări citite cu voce tare. O lectură a textului complet este descrisă ca „neprescurtată”, în timp ce citirile versiunilor mai scurte sunt numite ”prescurtări”.

Prezentările audio au fost disponibile în școli și biblioteci publice și, într-o măsură mai mică, în magazinele de muzică încă din anii 1930. Multe albume audio au fost dezvoltate înainte de era casetelor, discurilor compacte și audio descărcabil, adesea de poezie și piese de teatru, mai degrabă decât alte cărți. Abia în anii 1980, mediul a început să atragă comercianții de cărți, iar apoi comercianții de cărți au început să afișeze cărți audio pe rafturi, mai degrabă decât în afișaje separate.

Etimologie

Termenul „carte vorbitoare” („talking book”) a luat ființă în anii 1930 odată cu programele guvernamentale concepute pentru cititorii nevăzători, în timp ce termenul „carte audio” (”audiobook”) a intrat în uz în anii 1970, când casetele audio au început să înlocuiască înregistrările fonograf. În 1994, Asociația Editorilor Audio a stabilit termenul „audiobook” ca standard al industriei.

Producție

Producerea unei cărți audio constă într-un narator într-o cabină de înregistrare citind textul, în timp ce un inginer de studio și un regizor înregistrează și regizează spectacolul. Dacă se face o greșeală, înregistrarea este oprită și naratorul o citește din nou. Odată cu progresele recente în tehnologia de înregistrare, multe cărți audio sunt acum înregistrate în studiourile de acasă de către naratorii care lucrează independent. Cărțile audio produse de marile edituri sunt supuse unui proces de verificare și editare după ce narațiunea este înregistrată.

Naratorii sunt plătiți de obicei pe oră înregistrată, adică dacă a fost nevoie de 20 de ore pentru a produce o carte de 5 ore, naratorul este plătit pentru 5 ore, oferind astfel un stimulent pentru a nu greși. În funcție de narator, aceștia sunt plătiți în SUA cu 150 USD pe oră terminată până la 400 USD (din 2011). Mulți naratori lucrează și ca producători și livrează cărți audio produse în totalitate, care au fost editate, tehnoredactate și verificate. Ei pot percepe o sumă suplimentară de 75 USD-125 USD pe oră terminată în plus față de taxa de narațiune pentru a coordona și a plăti serviciile de post-producție. Costul total pentru producerea unei cărți audio poate varia semnificativ, deoarece cărțile mai lungi necesită mai mult timp în studio și se apelează la mai mulți naratori. Potrivit unui reprezentant de la Audible, costul înregistrării unei cărți audio a scăzut de la aproximativ 25.000 USD la sfârșitul anilor 1990 la aproximativ 2.000-3.000 USD în 2014.

Formate

(O colecție de cărți audio într-o bibliotecă. O combinație de casete și formate CD-ROM. Credit: Raysonho @ Open Grid Scheduler / Grid Engine/Wikimedia Commons, licența CC0 1.0)

Cărțile audio sunt distribuite pe orice format audio disponibil, dar acestea sunt în primul rând înregistrări, casete, CD-uri, CD-uri MP3, formate digitale descărcabile (de exemplu, MP3 (.mp3), Windows Media Audio (.wma), Advanced Audio Coding (.aac) ), și dispozitive digitale preîncărcate în care conținutul audio este preîncărcat și vândut împreună cu un dispozitiv hardware.

În 1955, un inventator german a introdus sistemul de casete Sound Book bazat pe formatul Tefifon, în care în loc de o bandă magnetică, sunetul era înregistrat pe o buclă continuă de panglică de vinilit canelată, similară cu vechea bandă cu 8 piste. Chiar dacă Tefifon original pe care s-a bazat rula la 19 CPS și putea reține maximum 4 ore, o carte audio putea conține opt ore de înregistrări, deoarece rula la jumătate din viteză sau 9,5 CPS. Cu toate acestea, la fel ca Tefifon, formatul nu a devenit niciodată larg răspândit în utilizare.

Un număr mic de cărți sunt înregistrate pentru difuzare radio, de obicei sub formă prescurtată și uneori serializate. Cărțile audio pot veni ca versiuni complet dramatizate ale cărții tipărite, uneori apelând la o distribuție completă, muzică și efecte sonore. Efectiv drame audio, aceste cărți audio sunt cunoscute sub numele de cărți audio full-cast. Posturile de radio BBC Radio 3, Radio 4 și Radio 4 Extra au difuzat producții precum romanul lui William Gibson, Neuromancer.

O primă producție audio este o lucrare audio vorbită care este o producție originală, dar nu se bazează pe o carte. Exemplele includ Joe Hill, fiul lui Stephen King, care a lansat o carte audio Vinyl First numită Dark Carousel în 2018. A venit într-un set de vinil de 2 LP sau ca un MP3 descărcabil, dar fără text publicat. Un alt exemplu include Spin, The Audiobook Musical (2018), o interpretare muzicală a lui Rumpelstiltskin povestită de Jim Dale și cu o distribuție de vedete muzicale de la Broadway.

Utilizare

Cărțile audio au fost folosite pentru a-i învăța pe copii să citească și pentru a crește înțelegerea lecturii. Sunt utile și pentru nevăzători. Biblioteca Națională a Congresului din SUA și Biblioteca CNIB din Canada oferă servicii gratuite de bibliotecă de cărți audio persoanelor cu deficiențe de vedere; cărțile solicitate sunt trimise prin poștă (gratuit) clienților. Fondată în 1996, Assistive Media din Ann Arbor, Michigan a fost prima organizație care a produs și a furnizat înregistrări scrise ale lucrărilor jurnalistice și literare scrise pe Internet pentru a servi persoanelor cu deficiențe de vedere.

Aproximativ 40% din totalul consumului de cărți audio are loc prin bibliotecile publice, restul fiind servit în principal prin magazine de cărți cu amănuntul. În prezent,  programele de descărcare ale bibliotecilor se confruntă cu o creștere rapidă (mai mult de 5.000 de biblioteci publice oferă cărți audio care pot fi descărcate gratuit). Bibliotecile sunt, de asemenea, locuri populare pentru a căuta cărți audio în format CD. Potrivit studiului National Endowment for the Arts, „Reading at Risk: A Survey of Literary Reading in America” (2004), ascultarea cărților audio crește nivelul de alfabetizare general.

Practici de ascultare

Cărțile audio sunt considerate un instrument valoros datorită formatului lor. Spre deosebire de cărțile tradiționale sau de un program video, se poate asculta o carte audio în timp ce faceți alte sarcini. Astfel de sarcini includ spălarea rufelor, exercițiile fizice, plivitul și activități similare. Cea mai populară utilizare generală a cărților audio de către adulți este atunci când conduc un automobil sau când călătoresc cu transportul public, ca alternativă la radio sau muzică. Mulți oameni ascultă la fel de bine doar pentru a se relaxa sau în timp ce adorm.

Un sondaj recent lansat de Asociația Editorilor Audio a constatat că majoritatea covârșitoare a utilizatorilor de cărți audio ascultă în mașină, iar mai mult de două treimi dintre cumpărătorii de cărți audio au descris cărțile audio ca fiind relaxante și o modalitate bună de a face mai multe sarcini. Un alt motiv declarat pentru a alege cărțile audio față de alte formate este că o performanță audio face unele cărți mai interesante.

Practicile comune de ascultare includ:

• Reluare: În funcție de gradul de atenție și interes, este adesea necesar să ascultați segmentele unei cărți audio de mai multe ori pentru a permite materialului să fie înțeles și reținut în mod satisfăcător. Redarea se poate face imediat sau după perioade lungi de timp.
• Învățare: oamenii pot asculta o carte audio (de obicei una integrală) în timp ce urmăresc o carte reală. Acest lucru îi ajută să învețe cuvinte pe care ar putea să nu le învețe corect dacă ar citi cartea. Aceasta poate fi, de asemenea, o modalitate foarte eficientă de a învăța o nouă limbă.
• Sarcini multiple: Mulți ascultători de cărți audio aleg formatul deoarece permite efectuarea simultană de sarcini multiple în timpul activităților altfel banale sau de rutină, cum ar fi exercițiile fizice, artizanat sau gătit.
• Divertisment: Cărțile audio au devenit o formă populară de divertisment de călătorie pentru familii sau navetiști.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)