Cercetare și dezvoltare

Cercetare și dezvoltare (C&D sau C+D), cunoscute în unele țări sub denumirea de experiment și proiectare, reprezintă setul de activități inovatoare întreprinse de corporații sau guverne în dezvoltarea de noi servicii sau produse. C&D constituie prima etapă de dezvoltare a unui potențial nou serviciu sau a procesului de producție.

Ciclul cercetării și dezvoltării

Deși activitățile de C&D pot diferi de la o companie la alta, obiectivul principal al unui departament de C&D este de a dezvolta noi produse și servicii. C&D diferă de marea majoritate a activităților corporative prin faptul că nu este destinat să genereze profit imediat și, în general, prezintă un risc mai mare și un randament incert al investiției. C&D este crucial pentru dobândirea de cote mai mari de piață prin produse noi. C&D&I reprezintă C&D cu inovație.

Proiectarea și dezvoltarea de noi produse este adesea un factor crucial în supraviețuirea unei companii. Într-un peisaj industrial global care se schimbă rapid, firmele trebuie să își revizuiască continuu designul și gama de produse. Acest lucru este necesar și din cauza concurenței acerbe și a preferințelor în continuă evoluție ale consumatorilor. Fără un program de cercetare și dezvoltare, o firmă trebuie să se bazeze pe alianțe strategice, achiziții și rețele pentru a valorifica inovațiile altora.

Un sistem condus de marketing este unul care pune nevoile clienților pe primul loc și produce bunuri despre care se știe că se vând. Se efectuează cercetări de piață, care stabilesc nevoile consumatorilor și nișa de piață potențială a unui nou produs. Dacă dezvoltarea este bazată pe tehnologie, cercetarea și dezvoltarea este direcționată către dezvoltarea de produse care să satisfacă nevoile nesatisfăcute.

În general, activitățile de cercetare și dezvoltare sunt desfășurate de unități sau centre specializate aparținând unei companii sau pot fi externalizate către o organizație de cercetare contractuală, universități sau agenții de stat. În contextul comerțului, „cercetare și dezvoltare” se referă în mod normal la activități orientate spre viitor, pe termen lung, în știință sau tehnologie, utilizând tehnici similare cu cercetarea științifică, dar direcționate către rezultatele dorite și cu previziuni generale de randament comercial.

Statisticile privind organizațiile dedicate „cercetării și dezvoltării” pot exprima starea unei industrii, gradul de concurență sau atracția progresului. Câteva măsuri comune includ: bugetele, numărul de brevete sau ratele publicațiilor evaluate de colegi. Ratele bancare sunt una dintre cele mai bune măsuri, deoarece sunt menținute continuu, sunt publice și reflectă riscul.

În Statele Unite, un raport tipic de cercetare și dezvoltare pentru o companie industrială este de aproximativ 3,5% din venituri; această măsură se numește „intensitatea cercetării și dezvoltării”. O companie de înaltă tehnologie, cum ar fi un producător de computere, ar putea cheltui 7%, iar o companie farmaceutică precum Merck & Co. 14,1% sau Novartis 15,1%. Orice valoare peste 15% este remarcabilă și, de obicei, își câștigă reputația de companie de înaltă tehnologie, cum ar fi compania de inginerie Ericsson 24,9% sau compania de biotehnologie Allergan, care se află în fruntea clasamentului cheltuielilor cu o investiție de 43,4%. Astfel de companii sunt adesea văzute ca riscuri de credit deoarece ratele lor de cheltuieli sunt atât de neobișnuite.

În general, astfel de firme prosperă doar pe piețele ai căror clienți au nevoi tehnologice extrem de înalte, cum ar fi anumite medicamente eliberate pe bază de rețetă sau substanțe chimice speciale, instrumente științifice și sisteme critice pentru siguranță în medicină, aeronautică sau arme militare.Nevoile extreme justifică riscul ridicat de eșec și, în consecință, marje brute mari de la 60% la 90% din venituri. Adică, profiturile brute vor fi de până la 90% din costul de vânzare, iar fabricația costă doar 10% din prețul produsului, deoarece atât de multe proiecte individuale nu produc niciun produs exploatabil. Majoritatea companiilor industriale obțin venituri de doar 40%.

La nivel tehnic, organizațiile de înaltă tehnologie explorează modalități de a reutiliza și reîmpacheta tehnologii avansate ca modalitate de amortizare a cheltuielilor generale mari. Acestea reutilizează adesea procese avansate de fabricație, certificări de siguranță costisitoare, software specializat încorporat, software de proiectare asistată de calculator, proiecte electronice și subsisteme mecanice.

Cercetările din anul 2000 au arătat că firmele cu o strategie persistentă de cercetare și dezvoltare le depășesc pe cele cu un program de investiții în cercetare și dezvoltare neregulat sau inexistent.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)