Realismul în artă (1)

Am discutat deja despre naturalism ca o abordare a reprezentării obiectelor care există în lumea fizică în arta reprezentativă. Acum să examinăm termenii naturalist și realist. Acești termeni sunt adesea folosiți (incorect) interschimbabil, dar semnificațiile și implicațiile lor în artă diferă. Operele naturaliste sunt cele în care aspectul corespunde naturii, adică modului în care arată subiectul operei în lumea naturală, fenomenală, cum ar fi vacile Rosei Bonheur. Prin contrast, cele care sunt numite corect realiste transmit informații sau opinii despre realitatea socială sau filosofică subiacentă a subiectului: ele depășesc aspectul natural pentru a exprima idei suplimentare.

Figura 4.30 | O înmormântare la Ornans. Artist: Gustave Courbet. Credit: Google Art Project/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Lucrările create în vederea unui astfel de realism pot fi, de asemenea, naturaliste ca aspect, dar depășesc aspectul naturalist pentru a include comentarii sociale în mesajul pictural. Exemplele includ lucrări precum cele ale lui Gustave Courbet (1819-1877, Franța, Elveția), create pentru a exprima realitățile săracilor din mediul rural de la mijlocul secolului al XIX-lea în Franța și care au fost parțial declarații artistice de rebeliune împotriva normelor predominante ale artei acceptabile din punct de vedere academic. Școala de Arte Frumoase (École des Beaux-Arts) era organismul instituționalizat la nivel național care controla formarea și expoziția de artă în Franța, iar tendințele sale conservatoare au mers împotriva unei astfel de tratări sincere a subiectelor banale. Mai degrabă, au promovat subiecte nobile, tratamente rafinate, iar lucrările lor cele mai apreciate au tratat subiecte precum istoria, religia, narațiunile eroice și altele asemenea. Aici, în Înmormântarea de la Ornans, Courbet nu a prezentat un eveniment ceremonial grandios, ci o înmormântare obișnuită la țară. (Figura 4.30) Scena include un grup disparat de oameni de rând care stau stângaci în dezordine – chiar dacă dimensiunea grandioasă era asociată cu un subiect și un tratament mai elevat. Normele academice ar fi dictat ca un astfel de eveniment ritualic să fie prezentat cu un sentiment mai mare de formalitate și fast, subliniind coordonarea activităților într-o manieră înălțătoare și reverențioasă. Întrucât Courbet se instruise și atinsese măiestria în sistemul oficial francez, pictura a fost expusă la Salonul anual, sediul oficial al Ecole des Beaux-Arts; cu toate acestea, a fost criticată pe scară largă pentru lipsă de decor și prea mult realism.

Figura 4.31 | Spărgătorii de pietre. Artist: Gustave Courbet. Credit: The Yorck Project/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

O altă lucrare a lui Courbet, Spărgătorii de pietre, expusă tot la Salon în 1851, a primit același tip de critici, deoarece a prezentat munca grea a țăranilor de la țară ca și cum ar fi fost o activitate eroică. (Figura 4.31) Courbet a folosit din nou realismul pentru a face o declarație vizuală puternică a nobilimii oamenilor și a sarcinilor care se aflau mult în afara definițiilor academice rafinate ale artei. Procedând astfel, el a condamnat nu numai Academia, ci și standardele sociale care susțineau o astfel de judecată și clasificare a artei și a activității umane. Astfel, a luat naștere mișcarea artistică cunoscută sub numele de Realism. Multe lucrări create în acest sens au fost condamnate și refuzate pentru expunere în Saloanele oficiale, ceea ce a dus la o mișcare anti-academică în rândul artiștilor și la căutarea multora de independență față de sistemul controlat de stat pentru formare și expoziții.

Figura 4.32 | Transportatoare de barje pe Volga. Artist: Ilya Repin. Credit: WAG9_bL0sypwYQ/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Asemenea subiecte și abordare a creării de artă au apărut în multe locuri diferite de-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Astfel de opere de artă au fost invariabil asociate cu alte semne de schimbare socială și tulburări, reflectând frecvent viața și interesele țărănimii – atât rurale, cât și urbane – și evidențiind condițiile opresive ale vieții lor. În Rusia, printre altele, mișcarea a inclus un spirit de investigare și al artiștilor care exprimă caracteristicile culturale distinctive și problemele sociale specifice ale compatrioților lor. Ilia Repin (1844-1930, Rusia), în lucrarea „Transportatorii de barje pe Volga”, a prezentat o imagine realistă asupra muncii grele a bărbaților care aduceau barjele la țărm pentru descărcare; artistul a avut mare grijă să-i prezinte pe fiecare dintre ei ca pe un individ care merită respectat. (Figura 4.32) De asemenea, i-a definit în funcție de vârstă, fizic, statură și etnie, prezentând grupul ca un fel de secțiune transversală a țărănimii ruse a vremii.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu