Spațiile interioare sacre oferă mai multe avantaje față de siturile exterioare, cum ar fi platformele și porțile de acces. În special, ele oferă acces controlat la spațiul ritual, de exemplu, așa cum am văzut cu complexe precum Templul lui Horus la Edfu (vezi Figura 7.42) și Templul lui Hephaestus din Atena, Grecia, (vezi Figura 7.44), și permit un nou nivel de control asupra a cine este admis. Natura unui spațiu interior poate acționa și ca o metaforă a unei întâlniri personale cu sacrul din interiorul tău.
Figura 7.2 | Case reconstruite din perioada Jōmon (3000 î.e.n.).
Figura 7.4 | Çatalhöyük în timpul primelor săpături.
Figura 10.8 | Grădina Nanzen-ji, Kyoto. Artist: Musō Soseki.
Am observat că formele arhitecturale au fost adesea adoptate și adaptate în funcție de modul în care servesc nevoilor grupului sau ale congregației. Multe centre religioase îndeplinesc o varietate de scopuri și nevoi, astfel încât acestea pot include spații sau clădiri separate pentru școli, săli de ședințe și orice tip de spații de cazare subsidiare. Ne vom uita, totuși, în primul rând la distincțiile de bază dintre formele arhitecturale care articulează și abordează nevoile rituale și practice ale grupului.
Ar trebui adăugat că multe practici sunt personale și individuale și, prin urmare, nu necesită niciun fel de clădire separată; unii pot folosi un spațiu dintr-un alt tip de clădire sau o cameră sau un colț din casă. De asemenea, multe ritualuri au fost concepute ca adresându-se unui cadru natural, cum ar fi un câmp deschis, un crâng sacru de copaci, o grotă sau o peșteră sau un anumit izvor, lac sau loc pe malul mării. (Figura 10.8)
Unele dintre caracteristicile de bază ale multor biserici și temple reflectă aceste noțiuni. Deși există multe excepții, aspectul unei structuri se referă cel mai adesea la cele patru direcții ale busolei, iar locurile celor mai multe incinte sacre se referă la răsăritul și apusul soarelui. Altarele sunt de obicei plasate în est. De-a lungul timpului, au fost făcute unele adaptări pentru a se adapta altor considerații; de exemplu, o biserică sau un templu ar putea fi situat lângă un munte sacru sau un loc unde a avut loc un eveniment miraculos. Având în vedere aceste idei, vom analiza pe scurt câteva tipuri și funcții importante.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Ghid UE pentru traduceri
Ghidul de faţă se bazează în general pe ghidul în limba engleză „How to write clearly”, aducând o serie de recomandări specifi ce redactării textelor în limba română. Ghidul este redactat de Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, Luxemburg, 2013. … Citeşte mai mult
Misteriosul templier Hugues de Payens
”Un roman cu şi despre cavaleri, mistere şi ocultism medieval, magie şi iniţieri ezoterice. Romanul „Misteriosul templier Hugues de Payens” descrie viaţa cunoscutului cavaler Hugues de Payens, unul din fondatorii Ordinului cavalerilor templieri şi cel mai cunoscut templier. O viaţă … Citeşte mai mult
Castelul Miravet – Misterul manuscrisului
Romanul de faţă este, în parte, o ficţiune aşa cum fictive sunt şi unele personaje şi întâmplări descrise aici. Evenimente din istoria templierilor, descrise în roman, sunt bazate pe fapte reale, dar ficţiunea şi imaginaţia ne-au ajutat să le dăm … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns