Dezvoltarea capacității de a examina și înțelege operele de artă are sens din multe motive întemeiate. În primul rând, arta este puternică. În moduri subtile, dar reale, suntem influențați de cultura vizuală care ne înconjoară.
Analiza formală sau critică este o examinare a elementelor și principiilor designului prezente într-o lucrare de artă, și a procesului de obținere a sensului din modul în care acele elemente și principii sunt utilizate de artiștii vizuali pentru a comunica un concept, o idee sau o emoție.
Cum și ce se comunică într-o operă de artă este legat de tipul sau categoria în care se încadrează: reprezentativă sau nereprezentativă. În cadrul categoriei largi de reprezentare, adică o referință vizuală la lumea experiențială, putem caracteriza în continuare opera de artă folosind termeni precum naturalist, idealizat sau abstract. Arta care nu încearcă să prezinte un aspect al lumii recognoscibile este neobiectivă sau nereprezentativă. Într-o astfel de lucrare, sensul este comunicat prin forme, culori și texturi.
Stilul se poate referi la aspectul general al unei lucrări sau al unui grup de lucrări care au fost create în conformitate cu un set specific de principii despre formă sau aspect. Stilul se poate referi la artă ca un întreg care a fost realizat într-o anumită epocă și într-o anumită cultură. Mai precis, putem lua în considerare dacă opera de artă aparține unei mișcări stilistice precum renașterea italiană, realismul sau expresionismul abstract. Stilul se poate referi și la modul în care elementele și principiile designului sunt folosite de un artist individual: caracteristicile vizuale ale lucrării artistului respectiv.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns