Pe lângă faptul că ne uităm la unde de-a lungul spectrului de la reprezentare la non-reprezentare poate fi încadrată o operă de artă, putem examina stilul lucrării. Stilul poate cuprinde principiile despre formă și aspect împărtășite într-o anumită cultură sau epocă. Stilul se poate referi la o mișcare sau un grup de artiști și munca lor, în care aspectele comune pot varia de la folosirea unor elemente și principii similare de design, la utilizarea anumitor materiale sau procese, până la respectarea unui set de credințe religioase, politice sau ideologice. Stilul indică, de asemenea, caracteristicile vizuale ale lucrării unui artist individual. Efectuăm o analiză stilistică examinând elementele artistice și luând în considerare modul în care acestea au fost utilizate și modul în care acestea se raportează la alte lucrări ale aceluiași artist, grup de artiști sau într-un anumit interval de timp, cultură sau regiune.
În general, stilurile artistice tind să se încadreze în trei categorii mari: stiluri de perioadă, regionale și formale. Stilurile de perioadă sunt grupuri de artă în care lucrările își derivă structura caracteristică din cultura predominantă într-o anumită perioadă de timp. Un bun exemplu de stil de perioadă ar fi arta gotică sau arta dinastiei Ming. Stilurile regionale sunt grupuri de artă în care lucrările își derivă structura din cultura predominantă într-un anumit loc. Un bun exemplu de stil regional ar fi arta olandeză sau arta latino-americană. Stilurile formale sunt grupuri de artă în care lucrările își derivă structura din principii care nu sunt caracteristice niciunui loc, și niciunui timp. Un bun exemplu de stil formal ar fi suprarealismul, impresionismul sau modernismul. Stilurile formale tind să aibă sufixul „ism”.
Din cele mai vechi timpuri, putem observa că unii artiști au căutat să-și facă reprezentările să se conformeze îndeaproape cu ceea ce vedeau în lumea din jurul lor, dar că din diverse motive au ales adesea să sublinieze anumite aspecte în detrimentul marelui naturalism. Este o greșeală, totuși, să presupunem că gradul de naturalism pe care îl vedeți în opera de artă este în mod necesar și în primul rând legat de nivelul de calificare al artistului.
Schimbarea artistică și stilistică este în general o chestiune de evoluție și adesea mai degrabă reacționară. Alegerile artistice cu privire la stil (și alte chestiuni) făcute în orice moment sunt influențate de felul în care arată alte opere de artă în acel moment. Deci, artistul va încerca probabil să creeze o expresie care merge mai departe într-o direcție sau schimbă direcțiile într-un fel. Astfel, arta ar putea deveni mai naturalistă, așa cum am văzut, sau ar putea deveni mai puțin naturalistă, deoarece artistul crede că arta ar putea exprima mai bine ideea folosind un stil puțin diferit sau o idee radical diferită. Divergența este legată de „gândirea” actuală din cadrul culturii și de alte circumstanțe mai specifice.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Solaris (Andrei Tarkovsky): Umanitatea dezumanizată
Descoperiți o călătorie fascinantă în universul filosofic și cinematografic al capodoperei lui Andrei Tarkovsky!
Povestiri pentru copii – Antologie
Descoperiți lumea magică a copilăriei în o colecție captivantă de povești nemuritoare.
Ghid turistic București
Descoperă Bucureștiul – ghidul complet al capitalei României
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns