Rotația planetelor
Astronomii au determinat perioada de rotație a planetei Marte cu mare precizie, observând mișcarea marcajelor permanente de pe suprafață; ziua sa siderală este de 24 de ore, 37 de minute și 23 de secunde, puțin mai lungă decât perioada de rotație a Pământului. Această precizie ridicată nu se obține observând Marte timp de o singură rotație, ci notând câte ture face pe o perioadă lungă de timp. Observațiile bune ale planetei Marte datează de peste 200 de ani, o perioadă în care au trecut zeci de mii de zile marțiene. Drept urmare, perioada de rotație poate fi calculată cu o precizie de câteva sutimi de secundă.
Axa de rotație a planetei Marte are o înclinare de aproximativ 25°, similară cu înclinarea axei Pământului. Astfel, Marte are anotimpuri foarte asemănătoare cu cele de pe Pământ. Din cauza anului marțian mai lung (aproape doi ani tereștri), fiecare anotimp durează aproximativ șase dintre lunile noastre.
Situația cu Venus este diferită. Întrucât niciun detaliu al suprafeței nu poate fi observat prin norii lui Venus, perioada sa de rotație poate fi determinată doar prin reflectarea semnalelor radar de pe planetă (așa cum se explică pentru Mercur în capitolul Lumi Craterizate). Primele observații radar ale rotației lui Venus au fost făcute la începutul anilor 1960. Ulterior, au fost identificate caracteristici topografice ale suprafeței planetei, care au apărut în semnalele radar reflectate. Perioada de rotație a lui Venus, determinată cu precizie din mișcarea unor astfel de „caracteristici radar” pe discul său, este de 243 de zile. Și mai surprinzător decât cât timp îi ia lui Venus să se rotească este faptul că se rotește într-o direcție inversă sau retrogradă (de la est la vest).
Opriți-vă o clipă și gândiți-vă cât de ciudată face această rotație lentă calendarul de pe Venus. Planetei îi ia 225 de zile pământești pentru a orbita Soarele și 243 de zile pământești pentru a se roti în jurul axei sale. Deci, ziua de pe Venus (definită prin o singură rotire) este mai lungă decât anul! Prin urmare, timpul necesar Soarelui pentru a reveni în același loc pe cerul lui Venus – o altă modalitate prin care am putea defini semnificația unei zile – se dovedește a fi de 117 zile terestre. (Dacă spui „Ne vedem mâine” pe Venus, vei avea mult timp de așteptat.) Deși nu cunoaștem motivul rotației lente înapoi a lui Venus, putem presupune că este posibil să fi suferit una sau mai multe coliziuni extrem de puternice în timpul procesului de formare a sistemului solar.
Proprietăți de bază ale lui Venus și Marte
Înainte de a discuta fiecare planetă în parte, să comparăm unele dintre proprietățile lor de bază între ele și cu Pământul (Tabelul 10.1). Venus este în multe privințe geamăna Pământului, cu o masă de 0,82 ori mai mare decât masa Pământului și o densitate aproape identică. Cantitatea medie de activitate geologică a fost, de asemenea, relativ mare, aproape la fel de mare ca pe Pământ. Pe de altă parte, cu o presiune la suprafață de aproape 100 de ori mai mare decât a noastră, atmosfera lui Venus nu este deloc asemănătoare cu cea a Pământului. Suprafața planetei Venus este, de asemenea, remarcabil de fierbinte, cu o temperatură de 730 K (peste 850 °F), mai fierbinte decât ciclul de auto-curățare al cuptorului. Una dintre principalele provocări prezentate de Venus este de a înțelege de ce atmosfera și mediul de suprafață al acestei planete gemene s-au abătut atât de brusc dela cele ale planetei noastre.
Proprietățile pentru Pământ, Venus și Marte
| Proprietatea | Pământ | Venus | Marte |
| Axe semi-majore (AU) | 1.00 | 0.72 | 1.52 |
| Perioada (ani) | 1.00 | 0.61 | 1.88 |
| Masa (Pământ = 1) | 1.00 | 0.82 | 0.11 |
| Diametru (km) | 12,756 | 12,102 | 6,790 |
| Densitatea (g/cm3) | 5.5 | 5.3 | 3.9 |
| Gravitația la suprafață (Pământ = 1) | 1.00 | 0.91 | 0.38 |
| Viteza de eliberare (km/s) | 11.2 | 10.4 | 5.0 |
| Perioada de rotație (ore sau zile) | 23.9 h | 243 d | 24.6 h |
| Aria suprafeței (Pământ = 1) | 1.00 | 0.90 | 0.28 |
| Presiunea atmosferică (bar) | 1.00 | 90 | 0.007 |
Tabelul 10.1
Marte, prin contrast, este destul de mic, cu o masă de doar 0,11 ori mai mare decât masa Pământului. Cu toate acestea, este mai mare decât Luna sau Mercur și, spre deosebire de acestea, păstrează o atmosferă subțire. Marte este, de asemenea, suficient de mare pentru a fi susținut o activitate geologică considerabilă în trecutul îndepărtat. Dar cel mai fascinant lucru despre Marte este că, cu mult timp în urmă, probabil avea o atmosferă groasă și mări de apă lichidă – condițiile pe care le asociem cu dezvoltarea vieții. Există chiar și posibilitatea ca o formă de viață să persiste și astăzi în medii protejate sub suprafața marțiană.
Sursa: Astronomy 2e, by OpenStax, access for free at https://openstax.org. ©2020 Rice University, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu, © 2026 MultiMedia Publishing
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.




Lasă un răspuns