Terorismul și rețelele sociale

Terorismul, frica și mass-media sunt interconectate. Teroriștii folosesc media pentru a-și promova atacurile și/sau mesajele, iar media folosește evenimentele teroriste pentru a-și îmbunătăți ratingurile. Ambele promovează propagandă nejustificată care insuflă cantități masive de frică publică. Liderul Al-Qaeda, Osama bin Laden, a discutat despre transformarea mediei în arme într-o scrisoare scrisă după ce organizația sa a comis atacurile teroriste din 11 septembrie. În acea scrisoare, Bin Laden a afirmat că frica este cea mai mortală armă. El a remarcat că civilizația occidentală a devenit obsedată de media, consumând rapid ceea ce le va aduce frică. El a mai afirmat că societățile aduc această problemă asupra propriului popor, acordând acoperirii media o putere inerentă.

În ceea ce privește nevoia de acoperire mediatică, Al-Qaeda și alte organizații teroriste jihadiste militante pot fi clasificate drept o ramură radicală de extremă dreaptă a mass-mediei mainstream. Jihadul trebuie să-și conceptualizeze martiriul lăsând în urmă manifeste și videoclipuri live ale atacurilor lor; este extrem de important pentru ei ca faptele lor rele să fie acoperite de media.

Componentele pe care media le caută pentru a considera știrile suficient de „demne” pentru a fi mediatizate sunt clasificate în zece calități; teroriștii depășesc de obicei jumătate în atacurile lor. Acestea includ: Imediatețea, Conflictul, Negativitatea, Interesul Uman, Fotografiabilitatea, Narativele Simple, Actualitatea, Exclusivitatea, Fiabilitatea și Interesul Local. Din punct de vedere istoric, moralitatea și profitabilitatea sunt două motivații care nu sunt ușor de cântărit atunci când se transmit știri; acoperirea recentă a știrilor a devenit mult mai motivată să facă bani pentru corporația-mamă decât să servească drept apărător al adevărului, să facă o adevărată cercetare jurnalistică și să protejeze publicul de știrile senzaționale, complet neadevărate sau cu propagandă motivată politic.[1]

Un studiu privind disparitatea în acoperirea evenimentelor teroriste a analizat atacurile din perioada de zece ani 2005-2015 și a constatat că în Statele Unite au avut loc 136 de episoade de terorism. LexisNexis Academic și CNN au fost platformele utilizate pentru a măsura acoperirea media. S-a constatat că, dintre celelalte atacuri teroriste prezentate la știri, cele în care au fost implicați musulmani au primit o acoperire mediatică de peste 357%. Pe lângă această disparitate, atacurile au primit o acoperire mediatică mai mare atunci când au fost îndreptate împotriva guvernului, au avut rate ridicate ale mortalității și au arătat arestări. Aceste constatări au fost în concordanță cu tendința Americii de a clasifica persoanele musulmane drept o amenințare la adresa securității naționale. Astfel, acoperirea terorismului în media creează narațiuni false și o absență a unei acoperiri mediatice aferente. De exemplu, publicul american consideră că ratele criminalității au fost în creștere, de fapt fiind la un nivel minim istoric. Având în vedere că media acoperă adesea infracțiunile aproape imediat și frecvent, se sugerează că oamenii deduc că acestea se întâmplă tot timpul. Referindu-se la disparitatea atacurilor teroriste, trei atacuri au avut cea mai mică acoperire mediatică dintre toate cele 136. Masacrul de la Templul Sikh din Wisconsin, care a avut o acoperire de 2,6%, uciderile din sinagoga din Kansas, care au avut 2,2%, și decesele de la Biserica Charleston, care au dus la o acoperire de doar 5,1%. Cele trei evenimente au avut aspecte comune care merită menționate, și anume că toate au avut autori albi și nu au fost îndreptate către intuițiile guvernului (de fapt, toate au vizat minorități). Obsesia mediei pentru teroare îi face pe oameni să se teamă de lucrurile greșite și să nu fie suficient de atenți la problemele care sunt radical invizibile.[2]

Nu numai că minoritățile nu sunt de obicei autorii terorismului intern, dar sunt victime comune în cazurile de deces în masă sau martori proximali ai atacurilor. Într-un studiu de la începutul anilor 2000, 72 de adulți israelieni au fost măsurați pre și post-test pentru anxietate crescută după ce au fost expuși la știri despre atacuri teroriste. Studiul a constatat că grupul expus la transmisiuni fără niciun tratament (intervenție pregătitoare) a avut niveluri crescute de anxietate în comparație cu grupul care a primit tratamentul odată cu vizionarea transmisiunii. Întrucât intervenția pregătitoare nu este încă normalizată, persoanele aflate în apropierea relatărilor continue despre evenimentele teroriste suferă de impactul de durată al fricii și anxietății. Intervenția pregătitoare, în acest caz, a fost realizată de un facilitator de grup care a introdus un subiect referitor la terorism, în care participanții au fost instruiți să își noteze sentimentele pentru a le împărtăși grupului și pentru a le învăța ulterior să le gestioneze.[3]

Un discurs al fricii creat de prezența mass-media, dar informațiile false îi determină pe oameni să se pregătească pentru situații greșite. La începutul anilor 2000, unitățile de poliție au circulat prin școlile publice, inundând ideea de Pericol al Străinilor în mintea adolescenților. Copiii și părinții lor s-au separat cu precauție de străini, în timp ce autorii din cercurile sociale ale acelor familii continuau să comită infracțiuni sub radar. Deoarece miturile devin comune, precedentele și pericolul real sunt îngropate sub suprafață. Aceste implementari sunt cele care falsifică adevărata narațiune, ceea ce pentru terorism reprezintă o problemă socială uriașă, dar una care nu este rezolvată prin divertisment și producție media. Media, precum agențiile de știri și chiar platformele de socializare, contribuie la discursul tot mai răspândit despre frică în jurul terorismului.[4]

Terorismul și rețelele sociale se referă la utilizarea platformelor de socializare pentru radicalizarea și recrutarea extremiștilor violenți și non-violenți.

Potrivit unor cercetători, datorită confortului, accesibilității și acoperirii largi a platformelor de socializare precum YouTube, Facebook și Twitter, grupurile și indivizii teroriști au folosit din ce în ce mai mult rețelele sociale pentru a-și atinge obiectivele, a recruta membri și a-și răspândi mesajul. Diverse guverne și agenții au făcut încercări de a împiedica utilizarea rețelelor sociale de către organizațiile teroriste.[5]

Grupurile teroriste se orientează către rețelele sociale deoarece sunt ieftine, accesibile și facilitează accesul rapid către o mulțime de oameni. Rețelele sociale le permit să interacționeze cu rețelele lor. În trecut, nu era atât de ușor pentru aceste grupuri să interacționeze cu oamenii pe care și-i doreau, în timp ce rețelele sociale le permit teroriștilor să-și transmită mesajele direct publicului țintă și să interacționeze cu aceștia în timp real. „Dacă petreci ceva timp urmărind relatarea, îți dai seama că ai de-a face cu o ființă umană reală, cu idei reale – deși idei lăudăroase, ipocrite și violente.”[6] Al-Qaeda a fost remarcată ca fiind una dintre grupările teroriste care utilizează cel mai mult rețelele de socializare. „În timp ce aproape toate grupările teroriste au site-uri web, al-Qaeda [sic] este prima care exploatează pe deplin internetul. Acest lucru reflectă caracteristicile unice ale al-Qaeda.”[7]

În ciuda riscurilor legate de emiterea de declarații, cum ar fi permiterea guvernelor să localizeze liderii grupărilor teroriste, liderii teroriști comunică în mod regulat prin mesaje video și audio care sunt postate pe site-ul web și difuzate pe internet. ISIS folosește rețelele de socializare în avantajul său atunci când publică videoclipuri amenințătoare cu decapitări. ISIS folosește această tactică pentru a speria oamenii obișnuiți pe rețelele de socializare. În mod similar, teroriștii interni occidentali folosesc, de asemenea, rețelele de socializare și tehnologia pentru a-și răspândi ideile.

Referințe

1. Schmid, Alex (2005-08-10), „Prevention of terrorism”, Root Causes of Terrorism, Routledge, doi:10.4324/9780203337653.ch18, ISBN 978-0-415-35149-2, retrieved 2022-12-17
2. Kearns, Erin; Betus, Allison; Lemieux, Anthony (2018). „Why Do Some Terrorist Attacks Receive More Media Attention Than Others?”. SSRN Electronic Journal. doi:10.2139/ssrn.2928138. ISSN 1556-5068.
3. Slone, Michelle; Shoshani, Anat; Baumgarten-Katz, Inbar (July 2008). „The relation between actual exposure to political violence and preparatory intervention for exposure to media coverage of terrorism”. Anxiety, Stress & Coping. 21 (3): 243–261. doi:10.1080/10615800701510124. ISSN 1061-5806. PMID 18938291. S2CID 13305090.
4. Altheide, David L. (2006). „Terrorism and the Politics of Fear”. Cultural Studies ↔ Critical Methodologies. 6 (4): 415–439. doi:10.1177/1532708605285733. ISSN 1532-7086. S2CID 143322154.
5. „Fighting Crime and Terrorism in the Age of Technology”. The Brown Journal of World Affairs. 2018-07-30. Retrieved 2019-02-24.
6. „Gabriel Weimann”. Wilson Center.
7. Jenkins, Brian. „Is Al Qaeda’s Internet Strategy, 1

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)

Intelligence Info, Volumul 4, Numărul 4, Decembrie 2025

Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică. Cuprins: EDITORIAL / EDITORIAL Nicolae SFETCU Security is not just a discipline. It is a shared responsibility. Securitatea nu e … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 9.14 lei Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.

Intelligence Info, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022

Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică. Cuprins: EDITORIAL Organizarea, structurile şi transformările unei organizații de intelligence, de Tiberiu Tănase INTELLIGENCE Metodologii moderne în analiza intelligence, de … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 8.73 lei Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.

Revista Intelligence Info, Volumul 1, Numărul 1, Septembrie 2022 – Rezumate

EDITORIAL Ce este intelligence-ul? Cum îl studiem?, de Tiberiu Tănase INTELLIGENCE Rolul informaţiilor într-o societate democratică, de Stan Petrescu Principii ale analizei intelligence în cadrul serviciilor secrete, afaceri și (geo)politică, de Nicolae Sfetcu Intelligence-ul românesc – trecut, prezent și viitor, … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 0.00 lei Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.