Mazărea

A fost odată un prinț care a vrut să se căsătorească.

El a vrut să se căsătorească cu o prințesă, dar niciuna dintre cele care i-au fost prezentate nu i se părea destul de prințesă.

Acum, într-o zi cu furtună, a sunat cineva la poarta castelului.

Regele a deschis el însuși, și s-a găsit la poartă în fața unei tinere fete ale cărei haine erau ude, avea părul ciufulit și pantofii acoperiți cu noroi.

Părea aproape o cerșetoare. Dar când regele a întrebat-o cine era, ea a răspuns că ea fusese o prințesă.

Regele a primit-o în castel.

”Vom vedea noi dacă este o prințesă,” gândi regina.

Ea a ordonat servitorilor să pregătească un pat pentru fată, dar să pună un bob de mazăre sub douăzeci de saltele care alcătuiau patul.

A doua zi, regina a întrebat fata cum a dormit.

”Foarte rău”, a spus ea. ”a fost ceva dur și rotund în patul meu; am vânătăi pe tot corpul.”

”Ce fericire!” a gândit prințul, care ascultase în fața ușii. ”Pentru a avea pielea atât de fină, trebuie să fie o adevărată prințesă.”

Și îndată i-a cerut mâna.