Intrusul a dezactivat alarma antifurt cu ușurință. Câteva momente mai târziu, a spart codul pin la ușa grea de la subsol. Acum intrusul stătea chiar în interiorul camerei mari, întunecate. A măturat cu un fascicul de lumină al lanternei o mulțime de obiecte de artă inestimabile furate. Fasciculul s-a oprit asupra unui bust în mărime naturală: sculptate din marmura albă pură, era o statuie a capului și umerilor unui om mândru, puternic, cu un nas lung, subțire și o gură crudă. Dar intrusul nu era interesat de statuia în sine. El ridicat în cele două mâini un obiect circular aflat în partea de sus a bustului. A pus artefactul într-un rucsac mic și a închis fermoarul cu atenție, înainte de a părăsi sala cu comori de la subsol. În timp ce se strecura înapoi afară în noaptea profundă, a scos imediat din sacou telefonul și a început să tasteze.
Câteva secunde mai târziu, într-un dormitor la sute de mile depărtare, un telefon mobil suna și se zvârcolea ca o viespe furioasă. De sub pătură, o fată întinse neglijent un braț și bâjbâi după telefon. Se uită pe jumătate adormită la mesajul de pe ecran. Era un mesaj de la un număr de telefon pe care îl recunoscu imediat. Se ridică brusc în pat, mintea ei smucindu-se brusc din somnul dinainte. Cu greu îi venea să creadă ochilor, zâmbea privind în jos, la cuvintele din mesaj:
‘Piața de vechituri, poimâine. Tata.’
Traducere din © Uniunea Europeană, de Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns