Misterul băncii bucureștene

În dimineața zilei de 12 ianuarie, a fost mare agitație la una din băncile din București aproape de malul Dâmboviței. Când primii membri ai personalului au sosit de dimineață la bancă, au descoperit că seiful a fost forțat, și o sumă considerabilă de bani a fost furată iar birourile erau cu toate răvășite. Paznicul de noapte nu se găsea nicăieri, dar nimeni care-l cunoștea nu-l bănuia pe moment că el ar fi vinovat de jaf. Această încredere a fost confirmată când, mai târziu, corpul sărmanului a fost găsit de poliție plutind pe apă. Anumite semne de violență arătau că a fost atacat brutal și aruncat în râu. Un ceas găsit în buzunar se oprise, așa cum se întâmplă în mod invariabil în astfel de circumstanțe, și acesta era un indiciu valoros pentru stabilirea momentului atacului. Dar un polițist stupid (așa cum se găsesc întotdeauna în cele mai inteligente organizații) se amuza, rotind acele ceasornicului, încercând să facă ceasul să meargă din nou. După ce a fost serios mustrat pentru această prostie, a fost întrebat dacă își poate aminti timpul ce fusese indicat de ceas când l-a găsit. El a răspuns că nu își aduce aminte, dar și-a amintit că orarul și minutarul arătau aceeași direcție pe ceas, unul deasupra celuilalt, iar secundarul tocmai trecuse de cea de-a patruzeci și noua secundă. Mai mult de atât nu și-a putut aminti.

Care a fost momentul exact la care s-a oprit ceasul paznicului? Ceasul se presupune, desigur, că fusese unul precis.