Home » Articole » Articole » Artă » Literatură » Idiocraţia » 04. Idiocraţia – Testarea

04. Idiocraţia – Testarea

postat în: Idiocraţia, Știri 0

MedicIon se găseşte în micul său apartament pus la dispoziţie de unitatea militară. Se pregăteşte pentru o absenţă de un an. Acum vorbeşte la telefon cu prietena lui, Zora.

– „îmi pare rău că trebuie să lucrez până târziu.” îi spune Zora la telefon. „Mai ales că e ultima ta noapte şi vei fi plecat un an întreg.”

– „Stai liniştită, nu e vina ta. Un an e mult timp, şi nu mă aştept să stai după mine…”

– „Nu, Ioane. Să nu mai spui asta niciodată. Nu ai avut de ales.”

– „Uite cum facem, te las să hotărăşti singură. Dacă o să mai vrei să fim împreună, ne întâlnim la barul de la blocul tău peste exact un an şi trei zile. Pe 17 octombrie.”

– „Bine, atunci aşa rămâne!”

Zora închide telefonul şi se aşează pe scaunul biroului său de secretară. Şeful ei intră în cameră şi se aşează pe marginea biroului:

– „Aşa, deci. Am auzit fără să vreau…Eu, dacă aş avea o fată ca tine, nu te-aş pierde din priviri nici măcar un minut, cu atât mai puţin un an întreg”

Zora roşi uşor, flatată.

***

Unitatea militară de transmisiuni Orşova.

Ion şi Nela, prostituata, aşteaptă în spitalul unităţii să li se facă nişte teste medicale. Ion se agită de colo-colo, nervos. Nela este ameţită, mahmură, Se vede că nu avea niciun chef să fie acolo. Ion încearcă, stângaci, să închege o conversaţie.

– „Aşa, deci… pare o nebunie, nu? Tu din ce unitate eşti?”

– „Nu sînt angajată.”

– „Aha, sectorul privat…” Pauză. „Şi cu ce te ocupi?”

– „Cu de toate”. Nela îşi mută privirea în altă parte, încercând să încheie astfel conversaţia.

– „Uau… Grozav! Invidiez oamenii care trăiesc aşa, fără o ocupaţie anume. Am avut un vecin care sculpta în lemn şi vindea la târg. Din păcate eu nu am prea multă imaginaţie. De-asta am intrat în armată. He, he!”

Nela îşi ţine capul în mâini. Pare-se că nu a avut o noapte prea liniştită.

– „Şi deci tu eşti artistă, sau ceva în genul ăsta?” întreabă Ion.

Pauză.

– „Aha”

– „Uau, grozav. Pictezi, sau…?”

– „Da, pictez”

– „Grozav. Şi ce pictezi?”

Nela pare că începe să se enerveze. Avea de muncit mai mult decât se aştepta.

– „Nu ştiu, oameni, fructe, rahaturi de-astea.”

– „Uau, cred că e grozav să trăieşti muncind aşa cum faci tu.”

– „Ha…” Nela îşi dă ochii peste cap. „Nu e chiar aşa de grozav cum pare.”

Intră un doctor:

– „OK, care vrea să fie primul?”

– „Eu”, sare Nela grăbită să termine cât mai repede.

Un infirmier solid intră şi pregăteşte un termometru pentru Ion.

– „Uau…” exclamă Ion, „O artistă profesionistă… Mişto.”

– „Da,” îi răspunde infirmierul, „e într-adevăr o profesionistă.”. Râde şugubăţ.

Ion nu se prinde. Râde şi el politicos.

(Parodie după filmul cu acelaşi titlu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *