A ”îmbătrânit” jocul de bridge?

Există o sociologie emergentă a sportului mental ca o nouă zonă de cercetare, evidențiind modul în care interacțiunea de zi cu zi și abilitățile de viață sunt întărite și perfecționate prin interacțiune strategică la masa de bridge.Pregătirea și exersarea sunt necesare pentru a îmbunătăți jocul de bridge, alături de capacitatea de a combina păcălirea concurenților cu noțiunile de joc transparent care susține abilitățile. Aceste abilități sunt folosite învățând să se citească impresiile din reacțiile celorlalți jucători, precum și planificând într-un mod disciplinat reacțiile proprii la masa de joc și susținând partenerul de echipă. Interacțiunea strategică și gestionarea impresiilor sunt abilități la care se lucrează continuu în medii cu presiune ridicată și concurențial. Practicile de interacțiune de zi cu zi sunt îmbunătățite în și prin intermediul unui sport mental competitiv, precum jocul de bridge.

Jocurile cu cărți de joc au un istoric atractiv lung și (uneori) disputat. De la a învăța să joci popa prostu’ în copilărie la jocuri mai complexe de whist, remi, canasta, poker și bridge – jocurile de cărți au fost o sursă de divertisment pentru familie, o modalitate de a distra oaspeții, un hobby, precum și o profesie. Moda jocurilor de cărți vine și trece, unele jocuri rezistând mai bine decât altele, și nicăieri nu este aceasta mai clar decât cu bridge. Menționat pentru prima dată într-o predică din 1529 (English Bridge Union, 2019), moda bridge-ului a variat de-a lungul secolelor, anumite perioade de timp favorizând bridge-ul ca joc de cărți popular. În special, anii 1930-1950 au văzut bridge-ul stabilit ca joc de petrecere de după cină, imortalizat de scriitorii de romane polițiste de aur ai epocii în care jocul de bridge echivala cu jocul de crimă și moarte (Christie, 1936; Heyer, 1951). Până în secolul 21, când jocul de bridge a devenit asociat cu o generație mai îmbătrânită și cu un joc care se luptă să concureze cu gama de jocuri digitale și cu ritmul rapid de pe piață (Shellenberger, 2015). Drept urmare, bridge-ul este văzut de mulți ca având o problemă de imagine. Bridge-ul nu atrage imediat jucători mai tineri și, în imaginația populară de astăzi, când se gândește la el, îl consideră un joc jucat în mare parte de femei pensionare. Cercetarea lui Scott (1991) a dezvăluit cum oamenii mai tineri nu erau înclinați să joace bridge din cauza acestei imagini de vârstă. O altă problemă a fost diferența dintre cei care au jucat bridge pentru distracție (jucători de bridge social) și cei care au dorit să joace competitiv la nivel de turneu/elite. Această diferență de abilități i-a determinat pe mulți jucători mai tineri și mai puțin calificați să evite cluburile de bridge, consolidând astfel bridge-ul ca joc pentru jucătorii mai în vârstă care știu deja să joace (Scott, 1991: 333).

O altă provocare care împiedică acceptarea este formatul jocului. Fiind un joc de cărți pentru patru jucători, jocul de bridge necesită un angajament față de și de către patru persoane, care nu este văzut în alte jocuri, cum ar fi șahul (unde poți juca împotriva ta) și poker. O altă problemă este că bridge-ul poate fi asociat cu jocurile de noroc, deși această formă de joc, cunoscută sub denumirea de ‘rubber bridge’, este rar jucată în zilele noastre. Deși această imagine funcționează bine pentru poker, ajutată fără îndoială de prezentarea culturală a lui James Bond – imaginea jocurilor de noroc combinată cu persoanele în vârstă și constrângerile sociale menționate mai sus, toate servesc la plasarea bridge-ului ca un joc care se presupune că nu este nici interesant, nici potrivit pentru copii și tineri să învețe și să-l joace. Drept urmare, bridge-ul se luptă încet și inevitabil să recruteze jucători mai tineri și este din ce în ce mai împărțit între cei care îl joacă în mod social (acasă și cu prietenii) și cei care îl joacă competitiv (în cluburi și la turnee). Cu toate acestea, la nivel de elită, bridge-ul este considerat de mulți ca un sport (recunoscut oficial ca atare de Comitetul Olimpic Internațional) și are propria sa serie de campionate naționale și mondiale, cel mai recent la Wuhan, China (World Bridge Federation, 2019).

Până în prezent, literatura academică a analizat șahul ca un sport mental (de exemplu, Kobiela, 2018; Puddephatt, 2003), dar bridge-ul a fost în mare măsură ignorat. Dar bridge-ul poate fi jucat de cei foarte tineri până la cei foarte bătrâni și, prin urmare, este incluziv generațional. Având în vedere izolarea socială crescută a multor persoane mai tinere și în vârstă de astăzi (Ballard, 2019), participarea la jocul de bridge pentru patru jucători permite interacțiunea socială și dezvoltarea unui sentiment de apartenență și plăcere. Bridge-ul cere jucătorilor să creeze și să susțină o comunitate de patru, cu tot dramatismul și socializarea interpersonală și solidaritatea pe care o generează o astfel de dezvoltare și participare (Punch și colab., 2020). O înțelegere a sociologiei vieții de zi cu zi (Neal și Murji, 2015; Scott, 2012) arată cum relațiile și practicile sociale de zi cu zi pot fi reflectate în interacțiunile sociale ale unui joc de cărți. În timp ce sociologia emoțiilor este, de asemenea, relevantă pentru acest proces, complexitățile managementului emoțional de la și departe de masa de bridge sunt explorate în altă parte (Punch și Russell, 2019).

Referințe

• Ballard J (2019) Millennials are the loneliest generation. YouGov. Available at: https://today.you-gov.com/topics/lifestyle/articles-reports/2019/07/30/loneliness-friendship-new-friends-poll-survey (accessed 5 December 2019).
• Christie A (1936) Cards on the Table. London: Harper Collins.
• English Bridge Union (EBU) (2019) Origins and history of bridge. English Bridge Union. Available at: https://www.ebu.co.uk/origins-and-history-of-bridge (accessed 4 June 2019).
• Heyer G (1951) Duplicate Death. London: William Heinemann Ltd.
• Neal S and Murji K (2015) Sociologies of everyday life. Sociology 49(5): 811-819.
• Puddephatt JA (2003) Chess playing as strategic activity. Symbolic Interaction 26(2): 263-284. Punch S and Russell Z (2019) Playing with emotions: Elite bridge players’ emotional performance, management and reflection in a mind-sport. Leisure Studies Association annual conference 2019, Dundee, 9-11 July.
• Punch S, Russell Z and Cairns B (2020) (Per)forming identity in the mind-sport bridge: Self, partnership and community. International Review for the Sociology of Sport. Epub ahead of print 27 September. DOI: 10.1177/1012690220959648.
• Scott D (1991) The problematic nature of participation in contract bridge: A qualitative study of group-related constraints. Leisure Sciences 13(4): 321-336.
• Shellenberger S (2015) How family card games teach math, memory and self-confidence. The Wall Street Journal. Available at: https://www.wsj.com/articles/benefits-of-a-family-card-game-1428444818 (accessed 4 June 2019).
• World Bridge Federation (WBF) (2019) Available at: http://www.worldbridge.org/ (accessed 5 December 2019).

Sursa: Samantha Punch, Miriam Snellgrove. (2021) Playing Your Life: Developing Strategies and Managing Impressions in the Game of Bridge, în Sociological Research Online, Vol. 26(3) 601–619, DOI: 10.1177/1360780420973043, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare © 2023 Nicolae Sfetcu