Home » Articole » Aspecte teoretice privind siguranța

Aspecte teoretice privind siguranța

Siguranța

Siguranța este starea de a fi „sigur”, condiția de a fi protejat împotriva efectelor nocive sau a altor rezultate non-dorite. Siguranța se poate referi, de asemenea, la controlul riscurilor recunoscute, pentru a atinge un nivel acceptabil de risc.

Sensuri

(După whiskey șofatul este riscant – After Whiskey Driving Risky – Semn de siguranță în Ladakh, India)

Există două sensuri ușor diferite ale siguranței. De exemplu, siguranța casei poate indica capacitatea unei clădiri de a proteja împotriva evenimentelor externe (cum ar fi vremea, intruziunea, etc.), sau poate indica faptul că instalațiile sale interne (cum ar fi instalații, scări, etc.) sunt sigure (nu sunt periculoase sau dăunătoare) pentru locuitorii săi.

Discuțiile despre siguranță includ adesea menționarea unor termeni înrudiți. Securitatea este un astfel de termen. Cu timpul definițiile dintre acești doi termeni au devenit adesea interschimbate, asimilate, și în mod frecvent apar juxtapuse în aceeași propoziție. Cititori, din păcate, sunt lăsați să concluzioneze dacă aceștia sunt redundanți. Aceasta face să dispară unicitatea care ar trebui să fie rezervată pentru fiecare termen în sine. Atunci când sunt văzuți ca unici, fiecare termen își va asuma locul său de drept în ținta și obiectul influenței celuilalt.

Siguranță este condiția unei „stări de echilibru” a unei organizații sau a unui loc care face ceea ce trebuie să facă. „Ce ar trebui să facă” este definit în termeni de coduri și standarde publice, proiecte arhitecturale și modele de inginerie asociate, viziune corporativă și definiri de misiune, precum și planuri operaționale și politici de personal. Pentru orice organizație, loc, sau funcție, mari sau mici, siguranța este un concept normativ. Ea este în conformitate cu definițiile specifice situației a ceea ce este de așteptat și acceptabil.

Cu ajutorul acestei definiții, protecția împotriva amenințărilor externe ale unei case și protecția împotriva defectelor sale structurale și a instalațiilor interne nu sunt două tipuri de siguranță, ci mai degrabă două aspecte ale stării de echilibru a casei.

În lumea afacerilor de zi cu zi, nu totul merge conform planului. Starea de echilibru a unor entități este contestată. Acest lucru este valabil acolo unde se aplică știința siguranței, care este de dată mai recentă. Extrasul din definiția siguranței devine atunci:

Securitatea este procesul sau mijloacele, fizice sau umane, de a întârzia, preveni, și astfel a proteja împotriva unor defecte externe sau interne, pericole, pierderi, criminali și a altor persoane sau acțiuni care amenință, împiedică sau distruge „starea de echilibru” a unei organizații și o privează de scopul său propus de a fi.

Cu ajutorul acestei definiții generice a siguranței, este posibil să se specifice elementele unui program de securitate.

Limitări

Siguranța poate fi limitată în ceea ce privește o anumită garanție sau un standard de asigurare a calității și funcția nenocivă a unui obiect sau a unei organizații. Este folosită pentru a se asigura că obiectul sau organizația va face numai ceea ce este menit să facă.

Este important să realizăm că siguranța este relativă. Eliminarea tuturor riscurilor, dacă este chiar posibilă, ar fi extrem de dificil și foarte scump. O situație sigură este una în cazul în care riscurile de rănire sau pagube materiale sunt mici și ușor de gestionat.

Tipuri de siguranță

Este important să se facă distincția între produsele care îndeplinesc standardele, care sunt sigure, și cele care pur și simplu se simt în siguranță. Comunitatea principală din domeniul siguranței folosește acești termeni:

Siguranță normativă

Siguranța normativă este atinsă atunci când un produs sau proiect respectă standardele și practicile aplicabile pentru proiectare și construcție sau fabricare, indiferent de istoria actuală a siguranței produsului.

Siguranța materială

Siguranța materială sau obiectivă are loc atunci când istoricul siguranței din lumea reală este favorabilă, indiferent dacă sunt sau nu sunt îndeplinite standardele.

Siguranța percepută

Siguranța percepută sau subiectivă se referă la nivelul de confort și percepția riscului utilizatorilor, fără luarea în considerare a standardelor de siguranță sau a istoriei. De exemplu, semnalele de trafic sunt percepute ca fiind sigure, dar în anumite circumstanțe, acestea pot crește accidentele de trafic într-o intersecție. Sensurile giratorii de trafic au un record de siguranță, în general, favorabile, totuși de multe ori fac ca șoferii să devină nervoși.

Siguranța percepută scăzută poate avea costuri suplimentare. De exemplu, după atacurile din 9/11/2001, mulți oameni au ales să conducă un automobil, mai degrabă decât să zboare, în ciuda faptului că, chiar și cu multele atacuri teroriste, zborul este mai sigur decât condusul. Riscul perceput descurajează oamenii să meargă pe jos și cu bicicleta, ca divertisment sau exerciții, chiar dacă beneficiile pentru sănătate depășesc riscul de rănire.

Securitatea

De asemenea numită și siguranța socială sau siguranța publică, securitatea abordează riscul de vătămare datorită actelor criminale intenționate, cum ar fi agresiunea, spargerea sau vandalismul.

Din cauza problemelor morale implicate, securitatea este de o importanță mai mare pentru mulți oameni decât siguranța obiectivă. De exemplu, o moarte din cauza crimei este considerată mai rea decât o moarte într-un accident de mașină, chiar dacă, în multe țări, decesele din trafic sunt mai frecvente decât omuciderile.

Riscuri și răspunsuri

Siguranța este în general interpretată ca implicând un real impact semnificativ asupra riscului de deces, vătămare sau pagube materiale. Ca răspuns la riscurile percepute pot fi propuse mai multe intervenții, răspunsurile inginerești și de reglementare fiind două dintre cele mai comune.

Probabil cel mai frecvent răspuns individual la problemele de siguranță percepută este asigurarea, care compensează sau prevede restituirea în caz de deteriorare sau pierdere.

Siguranța sistemelor și ingineria fiabilității

Siguranța sistemelor și ingineria fiabilității este o disciplină de inginerie. Schimbările tehnologice continue, reglementările de mediu și preocupările privind siguranța publică fac ca analiza sistemelor complexe critice de siguranță să devină din în ce mai solicitate.

O eroare des întâlnită, de exemplu, printre inginerii electricieni în ceea ce privește sistemele de putere de structură, este că problemele de siguranță pot fi deduse cu ușurință. De fapt, problemele de siguranță au fost descoperite una câte una, pe parcursul a mai mult de un secol în cazul menționat, în activitatea multor mii de practicanți, și nu poate fi dedusă de către o singură persoană în decurs de câteva decenii. O cunoaștere a literaturii de specialitate, standardele și obiceiurile într-un domeniu, este o parte esențială a ingineriei siguranței. O combinație de teorie și istoric a practicilor este implicată, și înregistrarea monitorizărilor indică unele dintre domeniile de teorie care sunt relevante.

Siguranță este adesea văzută ca aparținând unui grup de discipline conexe: calitate, fiabilitate, disponibilitate, mentenanță și siguranță. (Disponibilitatea nu este uneori menționată, pe principiul că este o funcție simplă de fiabilitate și mentenabilitate.) Aceste probleme tind să determine valoarea oricărei munci, precum și deficitele în oricare dintre aceste zone sunt considerate a avea ca rezultat un cost, dincolo de costul de abordare a zonei în primul rând; un management bun este apoi de așteptat să reducă la minimum costul total.

Traducere din Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *