Home » Articole » Articole » Știință » Astronomia

Astronomia

postat în: Știință 0
O regiune cu stele în formare în Marele Nor al lui Magellan, o galaxie neregulata
O regiune cu stele în formare în Marele Nor al lui Magellan, o galaxie neregulata

Astronomia, care înseamnă etimologic „legea stelelor”, este o știință care implică observarea și explicarea evenimentelor care au loc în afara Pământului și a atmosferei sale. Astronomia este adesea asociat[ cu astrofizica.

Astronomia este una dintre puținele științe unde amatorii joacă încă un rol activ, mai ales în descoperirea şi monitorizarea fenomenelor tranzitorii. Aceste aspecte nu trebuiesc confundate cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică destinul unei persoane prin urmărirea căilor de deplasare a obiectelor astronomice. Deși cele două domenii au o origine comună, ele sunt destul de diferite. Astronomia include metoda științifică, în timp ce astrologia, nu are nicio bază ştiinţifică.

Scurtă istorie

În prima parte a istoriei sale, astronomia a implicat doar observarea și previziunile mișcărilor obiectelor cereşti, care puteau fi observate cu ochiul liber. Rig Veda se referă la cele 27 de constelaţii asociate cu mișcările Soarelui și, de asemenea, cele 12 divizii zodiacale ale cerului. Grecii antici au adus contribuții importante în astronomie, printre care definirea sistemului de magnitudine. Biblia conține o serie de declarații cu privire la poziția pământului în univers și natura stelelor și planetelor, dintre care cele mai multe sunt poetice, mai degrabă decât literale, a se vedea cosmologia biblică. În 500 AD, Aryabhata a prezentat un sistem matematic conform căruia Pământul se roteşte în jurul axei sale, și a luat în considerare mișcările planetelor faţă de Soare .

Studiul astronomiei a încetinit mult în timpul Evului Mediu, cu excepția activității astronomilor arabi. În secolul IX, astronomul islamic Al- Farghani ( Abu’l – Abbas Ahmad ibn Muhammad ibn Kathir al- Farghani ) a scris pe larg cu privire la mișcarea corpurilor cerești. În secolul XII , lucrările sale au fost traduse în latină, și se spune că Dante şi-a obţinut cunoștințele sale astronomice din cărțile lui Al – Farghani.

Planets 2013

În secolul X, un observator imens a fost construit lângă Teheran, Iran, de către astronomul Al- Khujandi, care a observat o serie de tranziţii de meridian ale Soarelui, care i-au permis să calculeze oblicitatea eclipticii, cunoscută de asemenea sub numele de înclinare relativă a axei Pământului faţă de de Soare . După cum știm astăzi, valoarea sa este de aproximativ 23o34 ‘ , iar valoarea măsurată de Al- Khujandi era de 23o32’19”. Folosind această informație , el a realizat , de asemenea, o listă de latitudini și longitudini ale marilor orașe.

Omar Khayyam ( Ghiyath al-Din Abu’l – Fath Umar ibn Ibrahim al – Nisaburi al – Khayyami ) a fost un mare om de știință persan, filosof și poet, care a trăit în 1048-1131. El a compilat mai multe tabele astronomice și a efectuat o reformă a calendarului, care a fost mai precisă decât cel al lui Iulian și a fost aproape de cel gregorian. Un rezultat uimitor a fost calculul zilelor dintr-un an, 365,24219858156 zile, cu o precizie de 6 zecimale.

In timpul Renaşterii, Copernic a propus un model heliocentric al sistemului solar. Opera sa a fost apărată, şi apoi extinsă și corectată de către Galileo Galilei și Johannes Kepler. Kepler a fost primul care a conceput un sistem care descrie în mod corect în detaliu mișcarea planetelor în jurul Soarelui. Cu toate acestea, Kepler nu a înțeles legile care le guvernează. Acestea au fost evidenţiate de Newton în dinamica cerească și şegea gravitației, prin care explică în cele din urmă mișcările planetelor.

Stelele s-au dovedit a fi obiecte îndepărtate. Odată cu apariția spectroscopiei, s-a dovedit că sunt similare cu soarele nostru, dar cu o gamă largă de temperaturi, mase și dimensiuni. Existența a galaxiei noastre, Calea Lactee, ca un grup separat de stele, a fost dovedită doar în secolul XX, împreună cu existența altor galaxii, și apoi expansiunea universului văzută prin recesiunea celor mai multor galaxii faţă de noi. Cosmologia a făcut progrese uriașe în secolul XX, cu modelul Big Bang puternic susținut de probele furnizate de astronomie şi fizică, precum radiația cosmică de fond, legea lui Hubble, și abundența cosmologică ale elementelor.

Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *