Teoria generală spune că oamenii trebuiesc ademeniţi cu anumite forme de beneficii pentru a se alătura unui grup de interese (John R. Wright „Interest Groups and Congress, Lobbying, Contributions, and Influence” pg. 19-22.). O teorie cunoscută ca Free Rider Problem (o traducere aproximativă ar fi Problema Consumului Gratuit), vorbeşte de dificultatea aderării de noi membri la un grup de interese specific când beneficiile sunt deja utilizate fără a fi nevoie să fii membru. De exemplu, un grup de interese dedicat îmbunătăţirii standardelor la ferme va lupta pentru scopul general de îmbunătăţire a lucrului în toate fermele, chiar şi în cele care nu sunt membre ale acelui grup particular de interese. Astfel, nu există stimulente directe pentru a adera la acel grup şi a plăti cotizaţie atâta timp cât se va beneficia oricum de rezultatele activităţii grupului (Mancur Olson, The Logic of Collective Action (Harvard U. Press, 1971)pp.111-131.). Pe de altă parte, grupurile de interese au nevoie de cotizaţiile şi contribuţiile membrilor săi pentru a activa. Deşi toată lumea beneficiază de un mediu înconjurător mai curat, grupurile de interese pentru protecţia mediului nu primesc fonduri de la toate persoanele din lume (John R. Wright „Interest Groups and Congress, Lobbying, Contributions, and Influence” pg. 19-21.).
Beneficiile materiale selective sunt de obicei beneficii indirecte. De exemplu, dacă un grup de interese oferă beneficii materiale membrilor săi, ele se regăsesc sub forma reducerii preţurilor călătoriilor, mâncare gratuită în anumite restaurante, abonamente gratuite la reviste, ziare şi publicaţii (Olson, The Logic of Collective Action pg. 133-134.). Multe grupuri de interese comerciale şi profesionale tind să ofere aceste tipuri de beneficii membrilor săi. Un beneficiu solidar selectiv este un alt tip de beneficiu oferit actualilor sau potenţialilor membri ai unui grup de interese. Aceste stimulente implică beneficii precum „împrietenire prin socializare, mândria de a fi identificat ca aparţinând unui anumit grup de interese, stutul rezultat în urma apartenenţei, amuzament şi divertisment, întreţinerea unor distincţii sociale, etc. (Peter B. Clark and James Q. Wilson, „Incentive Systems: A Theory of Organizations” Administrative Science Quarterly 6 (1961): pg. 134-135.). Un stimulent se consideră a fi solidar atunci când beneficiile rezultate din participare sunt de ordin social şi sunt externe actului de asociere.
Stimulentele expresive sunt un alt tip de stimulente sau beneficii oferite pentru a adera la un grup de interese. Persoanele care aderă la un grup de interese datorită beneficiilor expresive o fac de obicei pentru a exprima o valoare morală sau ideologică în care cred. Unele din acestea sunt libertatea de exprimare, drepturile civile, justiţia economică, sau egalitatea politică. Pentru a obţine aceste tipuri de beneficii membrii plătesc cotizaţia iar, unii din ei , dedică o parte din timpul lor şi chiar din banii proprii pentru a-şi putea exprima astfel valorile şi principiile politice în care cred. Indiferent dacă grupul de interese şi-a atins obiectivele sau nu, aceşti membri vor putea spune că ei au ajutat în procesul de încercare de atingere a acestor obiective, posibilitatea acestor afirmaţii fiind stimulentele expresive, de exprimare, de care ei aveau nevoie (Robert H. Salisbury, „An Exchange Theory of Interest Groups.” Midwest Journal of Political Science 13 (1969): pg 1-32.). Grupurile de interese care se bazează pe benficii sau stimulente expresive sunt, de multe ori, grupuri pentru protecţia mediului şi grupuri care fac lobby în interesul public (John R. Wright „Interest Groups and Congress, Lobbying, Contributions, and Influence” pg. 19-21.).
anca
Nu exista grupuri in care sa nu fie urmarite anumite interese sau beneficii de catre componentii acestuia… in fond, grupurile sunt formate din persoane care urmaresc aceleasi interese sau beneficii.