Cafenele vechi în New York

Înainte de vorbi de celebra cafenea Tontine ar trebui remarcat faptul că Merchants a luat oarecare măsuri prealabile de concurență. Timp de patru ani, cafeneaua Exchange a căutat să satisfacă nevoile comercianților de la marginea lui Broad Street. Acesta era situată în Royal Exchange, care a fost ridicată în 1752 în locul vechii Burse, și până la 1754 a fost folosită ca magazin. Apoi William Keen și Alexander Lightfoot au preluat controlul și au transformat-o în cafenea, cu o sală de dans atașată.

Parteneriatul s-a terminat în 1756, Lightfoot continuând operațiunile până când a murit în anul următor, când văduva lui a încercat să continuie această activitate. În 1758 aceasta a revenit la caracterul său original de stabiliment mercantil.

(Cafeneaua Tontine (a doua clădire în stânga), deschisă în 1792 – Aceasta este structura originală, în nord-vestul intersecției Wall Street și Water Street, în loculș ei prin 1850 fiind o clădire de cinci etaje, care, la rândul ei a fost înlocuită cu o modernă căadire de birouri)

Atunci a fost ființat a fost cafeneaua Whitehall, pe care doi bărbați, Rogers și Humphreys, au deschis-o în anul 1762, cu anunțul că „o corespondență este dezvoltată la Londra și Bristol pentru a transmite cu fiecare ocazie toate publicațiile și ăamfletele publice imediat ce sunt publicate; și va exista o aprovizionare săptămânală cu ziare din New York, Boston și alte ziare americane.” Această afacere a avut o viață scurtă.

Primele evidențele ale orașului menționau frecvent cafeneaua Burns, uneori numind-o tavernă. Este posibil ca locul a fost mai mult un han decât o cafenea. Aceasta a fost patronată timp de câțiva ani de George Burns, lângă Battery, și a fost situată în vechea casă istorică De Lancey, care a devenit după aceea hotelul City.

Burns a rămas proprietar până în 1762, când cafeneaua a fost preluată de o doamnă Steele, care i-a dat numele de King’s Arms. Edward Barden a devenit proprietar în 1768. În ultimii ani a devenit cunoscută sub numele de casa Atlantic Garden. Trădătorul Benedict Arnold se spune că a locuit în vechea tavernă după dezertarea la inamic.

Cafeneaua Bank a ținut de o generație mai nouă, și a avut câteva din caracteristicile cafenelelor anterioare. Aceasta a fost deschisă în 1814 de William Niblo, faimos pentru Niblo’s Garden, și era situată la intersecția dintre William Street și Pine Street, în spatele lui Bank of New York. Cafeneaua a funcționat probabil timp de zece ani, și a devenit loc de adunare a unui cerc de comercianți proeminenți, care au format un fel de club. Cafeneaua Bank a devenit cunoscutăt pentru mesele și petrecerile sale.

Fraunces’ Tavern, cel mai bine cunoscută ca locul unde Washington și-a luat rămas bun de la ofițerii lui de armată, a fost, așa cum îi spune și numele, o tavernă, și nu poate fi clasificată în mod corect ca o cafenea. În timp ce cafeaua era servită, acolo era o cameră lungă pentru întâlniri, aproape nicio afacere nu a fost tranzacționată acolo de către comercianți. A fost în mare măsură un loc de întâlnire pentru cetățenii care căutau un md plăcut de a-și petrece timpul.

Apoi a fost cafeneaua New England abd Quebec, care a fost de asemenea o tavernă.

Extras din: Ukers, William H., “Istoria timpurie a cafelei“, pg. 19-20, MultiMedia Publishing (2016), ISBN 978-606-9041-58-1, URL = https://www.telework.ro/ro/e-books/istoria-timpurie-cafelei/