Fenomenul care care trebuie detaliat prin o explicație este denumit de Hempel fenomen explicant (explanandum); propoziția care îl descrie, ca propoziție explicantă (explanandum). Atunci când contextul arată ce se înțelege, oricare dintre ele va fi pur și simplu numită explicant (explanandum). Propozițiile care specifică informațiile explicative au fost numite propoziții explictive (explanans); împreună vor forma explicațiile (explanans).
Detaliile explicative de acest tip se vor numi explicații prin asumarea deductivă în cadrul legilor generale sau explicații deductivo-nomologice. Legile invocate într-o explicație științifică vor fi numite, de asemenea, legi acoperitoare pentru fenomenul explanandum, iar argumentul explicativ va fi spus să subsumeze explanandum în conformitate cu aceste legi.
Fenomenul explanandum într-o explicație deductiv-nomologică poate fi un eveniment care apare într-un anumit loc și în timp, sau poate exista o anumită regularitate găsită în natură, sau o uniformitate exprimată printr-o lege empirică. Legile empirice sunt adesea explicate prin intermediul principiilor teoretice care se referă la structurile și procesele care stau la baza uniformizărilor în cauză.
Explicațiile deductiv-nomologice satisfac cerința de relevanță explicativă în sensul cel mai puternic posibil: informațiile explicative pe care le oferă implică deductiv explicația propusă și astfel oferă motive logice concludente pentru care se așteaptă fenomenul explanandum. Și cerința de testare este îndeplinită, de vreme ce explicațiile implică, printre altele, că în condițiile specificate apare fenomenul explanandum.
Unele explicații științifice sunt conforme cu modelul (D-N) destul de îndeaproape. Acest lucru este valabil în special atunci când anumite trăsături cantitative ale unui fenomen sunt explicate prin derivarea matematică din acoperirea legilor generale, sau întăresc explicația. Explicația poate caracterul unui argument deductiv ale cărui premise includ legi generale, precum și afirmații care specifică diferite particularități cantitative.
Legile generale corespunzătoare sunt întotdeauna presupuse de o declarație explicativă în sensul că a fost cauzat un anumit eveniment de un anumit tip G de un eveniment de alt tip, F.
A spune că o explicație se bazează pe legile generale nu înseamnă a spune că descoperirea ei a necesitat descoperirea legilor. Noua perspectivă crucială obținută printr-o explicație va consta uneori în descoperirea unui anumit fapt, în virtutea unor legi generale acceptate antecedente pentru fenomenul explanandum. În alte cazuri, realizarea explicativă constă în descoperirea unei legi acoperitoare și, eventual, a unei teorii explicative; în alte cazuri, realizarea majoră a unei explicații poate consta în a arăta că, și exact cum, poate fi explicat fenomenul explanandum prin referire la legi și date despre fapte particulare care sunt deja disponibile.
O problemă de explicare nu determină ea însăși ce fel de descoperire este necesară pentru rezolvarea ei.
Sursa: Hempel, Carl Gustav. 1966. ” Laws and their role in scientific explanation”. In Philosophy of natural science, Cap. 5. Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1966.
Lasă un răspuns