Cum scrii o lucrare de profil

Figura 5.1 Scriitorul Gay Talese (n. 1932) a revoluționat atât jurnalismul, cât și scrierea de profil. Piesa sa „Frank Sinatra Has a Cold” a apărut în numărul din aprilie 1966 al revistei Esquire și a fost printre cele mai timpurii și mai influente exemple ale mișcării „noului jurnalism” din anii 1960 și ’70. Un element cheie al mișcării a fost utilizarea de către jurnaliști a tehnicilor literare în lucrări mai lungi de scris media, cu scopul de a ajunge la „adevăr” în loc să furnizeze pur și simplu fapte. Deoarece Sinatra (prezentat aici într-o fotografie din 1960) a refuzat cererile de interviu, Talese a construit profilul în întregime din observații de teren și interviuri cu alții. (Credit: 20th Century Fox/Wikimedia Commons, Domeniu public)

Acest capitol explorează procesul de scriere a profilului. Scriitorii compun aceste articole sau eseuri pentru a prezenta audienței o perspectivă esențială despre subiect; temele pot acoperi o mare varietate de subiecte, inclusiv indivizi, grupuri, locuri și evenimente. Un profil bun spune o poveste clară, de ansamblu, aleasă dintre alte povești posibile despre subiect.

Deși scopul central al unui profil este de a transmite un sentiment al semnificației subiectului, un profil poate avea un scop mai specific. Scriitorii de profil pot dori pur și simplu să informeze publicul despre subiectele lor sau pot urmări să inspire publicul cu exemplele oferite de subiecții lor, subliniind ceva trecut cu vederea sau subapreciat despre ei. În toate cazurile, însă, scopul scriitorului este de a împărtăși audienței o perspectivă crucială despre subiect.

Profilurile se află pe un spectru între două forme legate: interviurile informale și biografiile formale. La fel ca interviurile, profilurile depind de obicei de conversațiile directe cu oameni vii. Ca și biografiile, ei folosesc alte surse de informații despre subiect. Profilurile precum cele publicate în reviste populare sunt de obicei mai lungi și mai concentrate decât interviurile, dar considerabil mai scurte decât biografiile. Materialul din acest capitol vă va ajuta să dezvoltați un profil care să arate o nouă perspectivă asupra unui subiect pe care îl alegeți pentru a vă informa și a inspira cititorii.

5.1 Profilurile ca inspirație

Începând cu primul său număr în 1925, revista The New Yorker a difuzat o serie de articole numită „Profiles”. Cele mai vechi din această serie de schițe biografice combinau elementele încă utilizate pentru profiluri astăzi: anecdote (povestiri scurte), date interviuri, descrieri ale subiectului și ale împrejurimilor lor și informații cercetate pentru a oferi fundal și context. La începutul anilor 1950, pe atunci senatorul John F. Kennedy (1917–1963) a avut ideea de a elabora un articol similar despre senatorii americani care au dat dovadă de curaj moral în fața opoziției. El i-a cerut unuia dintre scriitorii săi de discursuri, Ted Sorensen (1928–2010), să cerceteze exemple de senatori care au manifestat această calitate. În timp ce cerceta, Sorensen a găsit atât de multe informații încât i-a sugerat lui Kennedy să scrie o carte despre acești indivizi.

Figura 5.2 Coperta Profiles in Courage (credit: „Copertă din prima ediție a Profiles in Courage” de Autor necunoscut/Wikimedia Commons, Domeniu public)

Volumul din 1956, intitulat Profiles in Courage, evidențiază opt senatori care au adoptat poziții nepopulare împotriva consensului majoritar; subiectele variază de la John Quincy Adams (1767–1848) la Robert A. Taft (1889–1953). Mulți dintre senatorii profilați și-au pierdut puterea politică ca urmare a acțiunilor lor. Fundația Bibliotecii John F. Kennedy a înființat ulterior Premiul Profile in Courage, acordat „unui funcționar public (sau oficialități) la nivel federal, statal sau local ale căror acțiuni demonstrează calitățile unei conduceri curajoase din punct de vedere politic”. Cartea lui Kennedy a stabilit o legătură între genul de profil și ideea de curaj, iar alți scriitori au continuat să se bazeze pe această legătură.

Un astfel de scriitor este Veronica Chambers, pioniera din acest capitol. În cartea sa Resist: 40 Profiles of Ordinary People Who Rose Up against Tyranny and Injustice, Chambers include profiluri ale unor indivizi care au dat dovadă de un curaj neobișnuit și adesea nepopular. Deși piesele de profil nu se concentrează întotdeauna pe oameni curajoși ca subiecte, această focalizare specială poate oferi un unghi puternic – un punct de vedere sau un obiectiv – pentru scrierea profilului. La fel ca și Kennedy și Chambers, scriitorii de profil comunică adesea admirație pentru anumite atribute pe care subiectul lor le afișează, fie curaj fie altă calitate care ar putea oferi un exemplu altora.

Deși alte tipuri de scriere pot inspira cititorii să dezvolte calități admirabile, profilurile fac acest lucru deosebit de bine. Ele sunt, în general, suficient de scurte pentru a fi citite într-o singură ședință și se concentrează puternic pe o idee principală pe care cititorii o pot absorbi. Sunt convingătoare, deoarece combină elemente atât de povestire, cât și de raportare. Profilurile oamenilor care întruchipează anumite idealuri sau principii pot oferi cititorilor modele pentru a deveni mai buni în respectarea acestor principii.

Sursa: Writing Guide with Handbook sub licență CC BY 4.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing