(Foraj de petrol în istoria timpurie a industriei petroliere din Statele Unite ale Americii – Pennsylvania 1864)
Simon Kuznets a fost conștient că reducerea polarizării veniturilor în SUA de la începutul secolului 20 nu a fost un proces natural, datorându-se în mare parte crizelor economice profunde din acea perioadă și celui de al doilea război mondial. În 1953 el recunoaște acest lucru, dar devine mai optimist în 1954, odată cu numirea sa ca președinte al Asociației Economice Americane. Lucrarea sa din 1955 care susține acest optimism, ”Creșterea economică și inegalitatea veniturilor”, Kuznets pune bazele teoriei ”curbei Kuznets”.
Conform acestei teorii, inegalitatea urmează o „curbă de clopot” în decursul industrializării și dezvoltării economice. Faza incipientă de creștere naturală a inegalității este asociată cu stadiile timpurii ale industrializare (în Statele Unite în secolul 19) întrucât în acest stadiu sunt puțini oameni pregătiți să beneficieze de schimbări, urmată de o fază de reducere bruscă a inegalității (în prima jumătate a secolului 20 în SUA), deoarece în această fază din ce în ce mai mulți oameni pot beneficia de bunăstarea economică rezultată. Dar Kuznets recomandă prudență în utilizarea acestei teorii.
Kuznets extrapolează curba rezultată pentru această perioadă de studiu ca aplicabilă la toate țările, inclusiv la cele subdezvoltate, o teorie benefică pentru politicieni, care au promovat-o în special în țările exploatate, pentru a le menține ”în orbita lumii libere”.
De remarcat faptul că optimismul regăsit în articolele lui Kuznets este mult atenuat în cărțile sale.
Sursa: Capitalul în secolul 21, de Thomas Piketty
Lasă un răspuns