Tehnologiile regenerabile și bateriile necesită anumite minerale pentru producerea lor, cum ar fi cobaltul, litiul și elementele pământurilor rare. (119) Unii se tem că țările care au dotări bogate în aceste minerale esențiale le pot utiliza pentru a exercita presiuni asupra țărilor cărora le lipsesc.
Acest punct de vedere a primit credibilitate în 2008, când China a restricționat furnizarea de pământuri rare cumpărătorilor străini. Piețele au intrat în panică și prețurile internaționale au crescut, pentru că China controla o parte substanțială a aprovizionării globale cu minerale de pământuri rare.
De fapt, cele mai multe dintre cele 17 minerale de pământuri rare nu sunt rare din punct de vedere geologic. Sunt abundente și distribuite pe scară largă, deși sunt scumpe și poluante. Acesta este, parțial, motivul pentru care SUA s-au abținut să conteste predominanța chineză asupra producției de pământuri rare încă din anii 1990.
Pământurile rare au fost percepute ca fiind rare, parțial pentru că, la fel ca toate piețele de mărfuri, piețele de pământuri rare sunt ciclice. Când cererea crește, oferta are nevoie de timp pentru a răspunde, deoarece noile proiecte miniere au termene de realizare lungi; decalajul determină creșterea prețurilor; prețurile ridicate pot determina companiile la suprainvestire, așa că un boom este urmat de un colaps al prețurilor și începe un nou ciclu. Este exact ceea ce s-a întâmplat în urma restricțiilor la export ale Chinei: pe măsură ce prețurile au crescut, investițiile s-au scurs în proiectele miniere, ceea ce a dus la prăbușirea prețurilor în 2012. (120)
În plus, există alternative la utilizarea pământurilor rare și a altor metale critice în tehnologiile regenerabile. Se fac eforturi pentru a crea baterii fără cobalt și doar o mică minoritate de turbine eoliene (mai puțin de 2% în SUA) sunt construite cu elemente din pământuri rare. Unele minerale pot fi, de asemenea, reciclate, reutilizate și stocate, reducând astfel și mai mult deficitul lor perceput. (121)
Acești factori se combină pentru a face puțin probabil să apară carteluri care să controleze aceste materiale critice. Cartelurile sunt greu de format și susținut. În secolul al XX-lea, petrolul era singura marfă majoră al cărei preț nu a scăzut în termeni reali, chiar și atunci când cartelurile erau active în staniu, cafea, zahăr și cauciuc. Regulile comerciale internaționale împiedică, de asemenea, cartelizarea. În 2014, SUA, Japonia și Uniunea Europeană au făcut apel la OMC și au contestat cu succes decizia Chinei de a restricționa exportul de pământuri rare.
În concluzie, transformarea energetică determinată de sursele regenerabile de energie va oferi mai puține cazuri de „statecraft”, utilizarea resurselor energetice ca instrument al politicii externe. Este puțin probabil ca electricitatea, biocombustibilii și alte materiale esențiale pentru noul sistem energetic să dobândească rolul geopolitic și greutatea petrolului și gazelor.
Referințe
- 119 Termenul „pământuri rare” se referă la 17 elemente care se găsesc adesea în aceleași zăcăminte de minereu: ceriu, disproziu, erbiu, europiu, gadoliniu, holmiu, lantan, lutețiu, neodim, praseodim, prometiu, samariu, scandiu, terbiu, tuliu, itterbiu și ytriu.
- 120 Overland, I., “The geopolitics of renewable energy: Debunking four emerging myths*, in Energy Research & Social Science, 49, pp. 36-40.
- 1 21 Lovins, A., “Clean energy and rare earths: why not to worry”, Bulletin of the Atomic Scientists, 23 May 2017.
Sursa: IRENA, A New World – The Geopolitics of the Energy Transformation, 2019, ISBN 978-92-9260-097-6. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu. © 2022 Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns